Skip Global Navigation to Main Content
Skip Breadcrumb Navigation
Raportul international privind Drepturile Omului 2010

Comunicate de Presa

8 Aprilie 2011

Raportul anual privind practicile in domeniul Drepturilor Omului 2010

ROMÂNIA

BIROUL PENTRU DEMOCRATIE, DREPTURILE OMULUI SI MUNCA

Rapoartele de tara cu privire la practicile în domeniul drepturilor omului

România este o democratie constitutionala cu un sistem parlamentar multipartit si o populatie de aproximativ 22,2 milioane de locuitori. Parlamentul bicameral este constituit din Senat si Camera Deputatilor, iar reprezentantii din ambele camere sunt alesi prin vot popular. Alegerile prezidentiale din noiembrie-decembrie 2009 au fost considerate libere si corecte. Fortele de securitate au fost sub control civil.

Au fost semnalate abuzuri ale politiei si jandarmeriei asupra detinutilor si a romilor. Conditiile din penitenciare au ramas deficitare. Sistemul juridic nu a dat dovada de obiectivitate si a fost în unele cazuri influentat de politic. Ritmul procesului de retrocedare a ramas extrem de lent, iar guvernul nu a luat masuri efective în vederea retrocedarii bisericilor greco-catolice confiscate de guvernul comunist în 1948. Legea restrictiva a cultelor a ramas în vigoare. Coruptia la nivel guvernamental a ramas o problema larg raspândita. Au fost semnalate, în continuare, cazuri de violenta împotriva femeilor si de discriminare a acestora, precum si cazuri de copii abuzati. Ocazional, au avut loc incidente antisemite ce au implicat profanarea de proprietati religioase, precum si evenimente organizate de organizatii extremiste, la care a participat un numar redus de persoane. Au fost traficate persoane în scopul exploatarii prin munca, al exploatarii sexuale si al cersetoriei fortate. Institutiile guvernamentale au acordat asistenta inadecvata persoanelor cu dizabilitati si au neglijat persoanele institutionalizate cu dizabilitati. Romii, homosexualii, lesbienele, bisexualii si transsexualii, dar si persoanele bolnave de HIV/SIDA (în special copiii) s-au confruntat, în continuare, cu discriminarea societatii.

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Sectiunea 1: Respectarea integritatii persoanei, inclusiv dreptul de a nu fi supusa la:

a.Privare arbitrara sau ilegala de viata

Guvernul sau agentii sai nu au comis asasinate motivate politic. Totusi, au fost semnalate cazuri în care ofiteri de politie au împuscat mortal cel putin o persoana.

În data de 6 aprilie, în timpul unei tentative de furt ce s-a petrecut în localitatea Glodeanu Silistea, judetul Buzau, un ofiter de politie a tras focuri de arma în încercarea de a opri o masina în care se aflau trei suspecti. Acestia nu au oprit masina si unul dintre ei, în vârsta de 20 de ani a fost împuscat si a decedat la spital în cursul aceleiasi zile. Sub coordonarea unui procuror, politia a deschis o ancheta asupra modului în care a folosit politistul arma. La sfârsitul anului, politistul era anchetat penal pentru omor calificat.

În luna aprilie, un tribunal din Galati a condamnat un ofiter de politie care l-a împuscat pe Ciprian Musat, un tânar de 28 de ani din satul Oancea, judetul Galati, în august 2009, la 8 ani de închisoare si plata a 37.000 RON (aproximativ 11.500 de dolari) familiei victimei. În noiembrie, în urma recursurilor separate înaintate de Procuratura si de inculpat, Curtea de Apel din Galati a perioada de închisoare la 10 ani si valoarea daunelor la 55.000 RON (aproximativ 17.000 de dolari). La sfârsitul anului cazul se afla la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În luna septembrie 2009, un ofiter de politie din Bucuresti l-a împuscat pe Sorin Pârvu, un barbat de 31 de ani, din Braila, pe care l-a confundat cu un infractor. Pârvu a decedat a doua zi. Parchetul de pe lânga Curtea de Apel din Galati a demarat o ancheta penala a mortii lui Pârvu. În aprilie, sotia lui Pârvu s-a plâns Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH) cu privire la ritmul anchetei. Dupa ce ea a solicitat în mod repetat informatii cu privire la evolutia anchetei, Parchetul a informat-o în data de 12 mai ca a trimis acest caz Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie. APADOR-CH a facut apel la Parchet pentru urgentarea anchetei. În luna iunie, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a început urmarirea penala a ofiterului de politie pentru omor calificat.

b.Disparitii

Nu au existat informatii privind existenta unor cazuri de disparitii motivate politic.

c.Tortura si alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

Constitutia si legislatia interzic astfel de practici; totusi, ONG-uri si mass media au semnalat cazuri de maltratare si abuzuri asupra detinutilor si romilor, în special prin uz excesiv de forta si batai aplicate de politie. De asemenea, au existat informatii privind maltratarea copiilor cu dizabilitati fizice din institutiile de stat si încarcerarea prelungita a copiilor din orfelinatele de stat pe motiv de indisciplina. (vezi Sectiunea 6, Persoane cu dizabilitati)

Persoane aflate în închisoare în asteptarea procesului s-au plâns ONG-urilor ca au fost batute de catre politisti în timpul cercetarilor preliminare.

Nu s-au înregistrat progrese în cazul lui Emil Baboi, care a pretins ca a fost batut de politie în ianuarie 2009 si nici în cazul referitor la folosirea gazelor lacrimogene de catre politie în timpul unui raid efectuat într-un cartier de romi din Piatra Neamt în iulie 2009.

Nu s-au înregistrat progrese în cazurile ce au implicat presupuse batai aplicate de catre politisti în 2008 unei persoane din Câmpulung Muscel; unui grup de romi din Satu Mare; unei persoane din Bucuresti.

Conditiile din închisori si centrele de detentie

Conditiile din închisori au ramas dure si, în unele cazuri, sub standardele internationale. Guvernul a permis efectuarea vizitelor de monitorizare de catre observatori independenti pe probleme de drepturile omului, vizite care au avut loc pe parcursul anului. În cursul anului, autoritatile au îmbunatatit conditiile existente în unele dintre închisori.

Potrivit Administratiei Nationale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Justitie, la 28 decembrie, 28.218 de persoane, dintre care 463 erau minori, se aflau în penitenciare sau centre de detentie pentru minori, în cadrul unui sistem cu o capacitate declarata de 34.896 locuri. Desi conform statisticilor oficiale, suprapopularea nu a reprezentat o problema grava, în unele penitenciare, suprafata standard de 4 m2 per detinut, conform recomandarilor Comisiei de Prevenire a Torturii din cadrul Consiliului Europei, nu a fost respectata.

Mass-media si organizatiile de drepturile omului au semnalat faptul ca abuzarea detinutilor de catre autoritati si de catre alti detinuti a continuat sa reprezinte o problema. Potrivit mass-mediei si ONG-urilor, au existat numeroase cazuri de agresiune si purtare abuziva comise de detinuti, pe care personalul din penitenciare a încercat sa le treaca sub tacere. Pe parcursul anului mass-media a semnalat ca un detinut pe nume Constantin Sandu, a decedat în data de 4 iunie la penitenciarul din Galati dupa ce a fost imobilizat de catre paznicii închisorii. O ancheta interna demarata de Administratia Nationala a Penitenciarelor a dezvaluit faptul ca 16 membri ai personalului închisorii au aplicat rele tratamente detinutilor si ca superiorii acestora au tolerat abuzul în serviciu al subordonatilor. În data de 5 august, doi paznici care se presupune ca l-au batut pe detinut au fost arestati pentru omor. Superiorul lor, care nu a raportat incidentul, a fost arestat pentru complicitate.

Potrivit ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce priveste aplicarea celor patru regimuri de detentie: închis, semi-închis, semi-deschis si deschis. Conform relatarilor, detinutii care executa pedepse în regim semi-deschis si deschis au început deja sa profite de plasarea lor în acest tip de detentie în conformitate cu sentinta primita. Cu toate acestea, APADOR-CH a criticat plasarea unora dintre detinuti în închisori aflate la mare distanta fata de localitatea lor de resedinta, dat fiind faptul ca prizonierilor nu li se permite sa primeasca pachete prin posta.

Alte ONG-uri au declarat ca nu a existat o îmbunatatire a conditiilor de detentie pe parcursul anului, situatie pusa de autoritatile penitenciarelor pe seama lipsei de fonduri.

Guvernul si-a continuat eforturile de îmbunatatire a conditiilor din camerele de detentie, de sporire a numarului de activitati zilnice, de cursuri si programe educationale disponibile pentru prizonieri si de prevenire a raspândirii virusului HIV si a tuberculozei, inclusiv prin parteneriatele cu ONG-uri.

În luna septembrie 2009, reprezentantul pentru România al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a declarat ca programul de control al tuberculozei a fost aplicat cu succes în penitenciare si ca numarul detinutilor bolnavi de tuberculoza a scazut la 2%.

În 2009, APADOR-CH a semnalat ca mesele din penitenciare nu ofereau minimul necesar de calorii, ca apa din unele penitenciare nu era potabila si ca, în multe penitenciare, în bucatarii exista mucegai. În plus, potrivit APADOR-CH, practica clasificarii anumitor detinuti drept “periculosi” a continuat sa reprezinte o problema, în absenta unor standarde clare privind astfel de clasificari. Detinutii caracterizati drept “periculosi” au fost supusi unor restrictii care nu li se impuneau si restului detinutilor si nu aveau dreptul sa conteste încadrarea în aceasta categorie. De asemenea, ONG-urile au criticat practica supunerii detinutilor la pedepse multiple pentru o singura abatere.

APADOR-CH a continuat sa critice conditiile din aresturile politiei, remarcând conditiile sanitare precare, prezenta unor echipamente de supraveghere în camerele de detentie, lipsa luminii naturale si absenta activitatilor pentru cei încarcerati. Unele penitenciare nu au asigurat confidentialitatea discutiilor dintre detinuti sau persoanele retinute si avocatii acestora, personal sau telefonic.

Guvernul a permis vizitarea penitenciarelor de catre observatorii pe probleme de drepturile omului, de catre oficialii guvernelor altor state si de catre reprezentantii presei, astfel de vizite având loc în decursul anului. O delegatie a CPT a efectuat o vizita periodica în România în intervalul 5-16 septembrie. Raportul delegatiei nu fusese dat publicitatii pâna la finalul anului. Cu toate acestea, în luna octombrie, CPT a trimis Guvernului României un document în care se preciza ca, în general, conditiile de detentie respecta cerintele CPT si ca drepturile detinutilor sunt respectate. Au existat acuzatii de tratament abuziv în unele închisori, iar unii dintre detinuti s-au plâns de limitarea dreptului la vizite si de cazurile de violenta în rândul detinutilor.

Potrivit Ministerului Justitiei, dupa vizita delegatiei CPT, Administratia Nationala a Penitenciarelor a luat masuri pentru a îmbunatati conditiile precare din unitatea de detentie pentru minori de la Penitenciarul Rahova. Minorii au fost mutati în alte închisori si în ultimele doua luni ale anului s-au efectuat ample lucrari de reparatii.

Dispozitiile legale privind asistenta religioasa în penitenciare permit accesul nerestrictionat al tuturor grupurilor religioase în penitenciare.

d. Arestul si detentia arbitrare

Constitutia si legislatia interzic arestul si detentia arbitrare, iar guvernul a respectat, în general, aceste interdictii.

Rolul aparatului de politie si securitate

Ministerul Administratiei si Internelor are în subordine politia, jandarmeria si politia de frontiera, Biroul pentru Imigrare, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (care coordoneaza culegerea de informatii despre crima organizata si coruptie) si Directia Generala Anticoruptie. Agentia nationala de politie este reprezentata de Inspectoratul General al Politiei Române, care este împartit în directii specializate, având 42 de inspectorate pentru judete si municipiul Bucuresti. Serviciul Român de Informatii culege si informatii referitoare la cazurile importante de crima organizata, la marile infractiuni economice si la coruptie.

Desi în general, politia a respectat legea si procedurile interne, impunitatea politistilor a reprezentat, în continuare o problema. Plângerile împotriva politistilor au fost analizate de comitetele interne de disciplina din cadrul sectiilor în care lucreaza politistii respectivi.

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului. Politia a angajat un numar mai mare de femei si reprezentanti ai minoritatilor. Potrivit statisticilor politiei, în luna ianuarie, 12% din totalul fortelor de politie (54.786 de persoane ) erau agenti femei, si 1,2% reprezentanti ai minoritatilor etnice, inclusiv 104 romi. În cursul anului, la Cluj, a fost pus în aplicare un proiect de promovare a egalitatii de sanse pentru minoritatile nationale în crearea unei cariere în structurile de politie. De asemenea, politia a folosit mediatori romi care sa faciliteze comunicarea dintre romi si autoritati si sa ofere asistenta in situatiile de criza. În cursul anului a fost publicat un manual, Police and Roma/Sinti Population: Good Practices in Building Trust and Understanding (Politia si populatia roma/sinti: bune practice de construire a încrederii si întelegerii) ca instrument de aplicare a Planului de actiune pentru romi si sinti al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE).

Procedurile de arestare si tratamentul în detentie

Legea prevede ca doar judecatorii pot emite mandate de arestare si perchezitie; în majoritatea cazurilor, guvernul a respectat aceasta dispozitie în practica. Conform legii autoritatile au obligatia, la momentul arestarii, sa îi informeze pe cei arestati ce acuzatii li se aduc si ce drepturi legale au. Politia trebuie sa le explice celor retinuti ce drepturi au, în limba pe care acestia o înteleg, înainte de a li se lua o declaratie. Persoanele retinute trebuie aduse în fata unei instante în termen de 24 de ore de la arestare. Conform legii, instantele judecatoresti pot decide judecarea în stare de libertate. Exista, de asemenea, un sistem de eliberare pe cautiune; cu toate acestea, în practica, acesta este rar folosit. Detinutii au dreptul la asistenta juridica si, în general, acestia au avut acces imediat la asistenta juridica oferita de un avocat ales de ei.

Detinutii cu o situatie materiala precara au beneficiat de asistenta juridica din oficiu. Conform procedurii legale, în momentul arestarii sau retinerii, ofiterul de politie ar trebui sa îl informeze pe cel retinut ca are dreptul de a nu spune nimic în absenta unui avocat. Acelasi ofiter de politie contacteaza avocatul persoanei retinute sau baroul local pentru a solicita un avocat. Persoana retinuta se întâlneste cu avocatul înainte de primul interogatoriu si are dreptul de a avea o discutie privata cu acesta. Avocatul este prezent în timpul interviului sau al interogatoriului. De asemenea, persoanele retinute au avut acces imediat la familiile lor.

Legea permite politiei sa conduca la sectie orice persoana care pune în pericol alte persoane sau linistea publica. Au existat acuzatii conform carora politia foloseste adeseori aceasta prevedere pentru a retine persoane timp de pâna la 24 de ore. Persoanele nefiind oficial retinute sau arestate, nu s-a respectat dreptul la asistenta juridica. APADOR-CH a criticat în repetate rânduri aceasta prevedere, sustinând ca permite abuzurile. ONG-urile care se ocupa de drepturile omului s-au plâns ca autoritatile au putut asculta, în mod frecvent, discutiile dintre detinutii si avocatii acestora, în aresturile politiei.

În functie de caz, un judecator poate emite un mandat de arestare preventiva pe o perioada de pâna la 30 de zile. Instanta poate prelungi aceste termene; totusi, perioada de arest preventiv nu poate depasi 180 de zile. Instantele judecatoresti si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificate, ilegale sau abuzive.

În luna octombrie, politia a semnat protocoale de cooperare cu cinci ONG-uri pe probleme de drepturile omului care vor avea acces la institutiile de detentie si vor putea avea discutii confidentiale cu detinutii.

Amnistia

Pe parcursul anului, presedintele Basescu a gratiat o tânara în vârsta de 26 de ani pe motive umanitare.

e. Refuzul unui proces public corect

Constitutia prevede un sistem judiciar independent si, tehnic vorbind , guvernul a respectat independenta sistemului judiciar. Cu toate acestea, sistemul judiciar nu a beneficiat de încrederea publicului în ceea ce priveste tragerea la raspundere a judecatorilor si faptul ca acestia nu servesc interese politice sau financiare. În rândul opiniei publice, a existat perceptia larg raspândita ca sistemul judiciar este corupt, încet si adesea incorect.

Stabilirea jurisdictiei initiale într-un caz se face în functie de natura infractiunii si de functia ocupata de inculpat în cadrul administratiei publice. Conform raportului facut public de Comisia Europeana în luna iulie, România „nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reforma si de a imprima directia acestui proces, iar factorii de conducere din sistemul judiciar au manifestat o anumita reticenta de a coopera si de a îsi asuma responsabilitati”. De asemenea, conform raportului „ fata de ultimul raport al Comisiei, nu s-au realizat decât progrese limitate în ceea ce priveste îmbunatatirea eficientei procesului judiciar si a consecventei jurisprudentei.” Raportul mentiona realizarea unor progrese pe parcursul anului, precum adoptarea codurilor de procedura civila si penala precum a unui proiect de strategie multianuala pentru reformarea sistemului judiciari.

În decursul anului, ONG-urile si oficialii au criticat frecvent sistemul judiciar. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), nu a elaborat proceduri pentru solutionarea potentialelor conflicte de interese în rândul membrilor sai. De asemenea, nu a identificat si pedepsit în mod consecvent cazurile de abateri, una dintre principalele sale responsabilitati. Practica CSM de a delega magistrati în functii non-juridice si de a-i numi în cadrul diferitelor agentii guvernamentale a contribuit totodata la diminuarea numarului deja insuficient de angajati din tribunale si parchete. Retrimiterea cazurilor la procurori pentru cercetari suplimentare, de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie a contribuit la amânari frecvente ale procedurilor în instanta, crescând astfel posibilitatea de influenta din partea politicului. De asemenea, observatorii si-au exprimat îngrijorarea privind lipsa impartialitatii juridice, deoarece unii parlamentari au continuat sa profeseze în calitate de avocati ai apararii, în cele mai multe dintre cazuri prin asociatii lor de la firmele de avocatura.

În luna decembrie, Senatul a validat alegerea a 11 membri ai CSM. Patru dintre cei 11 membri au fost realesi, desi legea interzice realegerea, iar doi membri (reprezentanti ai societatii civile) au fost considerati a se afla în conflict de interese. Actiunea Senatului a fost contestata la Curtea Constitutionala.

Procedurile de judecata

Constitutia si legislatia prevad prezumtia de nevinovatie pâna la emiterea hotarârii finale de catre o instanta. Procesele sunt deschise publicului. Legea nu prevede judecarea proceselor cu jurati. Inculpatii au dreptul de a fi prezenti la proces. Legea prevede dreptul la asistenta juridica si dreptul de a consulta un avocat în timp util. Legea prevede ca guvernul trebuie sa puna la dispozitie un avocat pentru minorii implicati în cazuri penale; în practica, asociatiile barourilor locale au pus la dispozitie avocati celor fara posibilitati materiale, costurile fiind rambursate de catre Ministerul Justitiei. Inculpatii pot confrunta sau interoga martorii partii adverse, pot aduce martori si probe în favoarea lor si pot avea la dispozitie un interpret numit de instanta. Inculpatii si avocatii acestora au acces la probele detinute de guvern care sunt relevante pentru cazurile respective. Atât procurorii, cât si inculpatii, au dreptul la recurs.

Legea prevede ca anchetarea infractiunilor comise de angajati ai politiei si penitenciarelor se face de catre procurori civili. Procurorii militari au continuat sa se ocupe de cazuri în care au fost implicati militari.

Alte cazuri, legate de „securitatea nationala”, în care nu erau însa implicati militari, au fost judecate de procurorii civili. Potrivit legii, tribunalele militare nu se ocupa de judecarea civililor. Infractiunile comise de jandarmi au ramas, în continuare, sub jurisdictie militara. În anii precedenti, grupurile nationale si internationale specializate pe problema drepturilor omului au criticat modul în care s-au judecat cazurile în tribunalele militare, sustinând ca anchetele procurorilor militari au fost nejustificat de lungi, partinitoare si adeseori neconcludente. Unii avocati au sustinut ca aceste anchete doar au discreditat reputatia clientilor lor, în loc sa le stabileasca responsabilitatea pentru vreo ilegalitate reala.

În luna octombrie, Parlamentul a adoptat o lege pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Conform legii, toti cetatenii au dreptul la un proces echitabil.

Prizonierii si detinutii politici

Nu au existat informatii referitoare la existenta prizonierilor sau a detinutilor politici.

Decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului

În cursul anului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a emis 136 de hotarâri judecatoresti care au identificat încalcari de catre guvern a unul sau mai multe drepturi prevazute de Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale. 72 dintre hotarâri au vizat dreptul la un proces echitabil, 61 dreptul la proprietate, 21 dreptul de a nu fi supus la tortura ori tratamente inumane sau degradante (16 dintre acestea au fost legate de conditiile inadecvate din închisori) si 15 hotarâri au vizat dreptul la libertate si siguranta. Conform hotarârilor, guvernul a fost condamnat sa plateasca reclamantilor o suma totala de aproximativ 3,6 milioane de euro (4,8 milioane de dolari).

În data de 12 ianuarie, CEDO a decis ca parohia greco-catolica din Sâmbata (judetul Bihor) a fost discriminata pe considerente religioase si a condamnat guvernul la plata unor daune în valoare de 15.000 de euro (20.100 de dolari). CEDO a decis ca parohia nu a avut acces adecvat la instanta din cauza apartenentei sale la Biserica Greco-Catolica.

În data de 12 octombrie, CEDO a pronuntat prima hotarâre pilot împotriva României într-un caz de retrocedare a proprietatii. CEDO a decis ca sistemul românesc de retrocedare a proprietatilor încalca doua articole ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Hotarârea a suspendat toate cazurile similare ce implicau România si se aflau pe rolul CEDO în 2010 si a cerut guvernului sa ia masuri pentru remedierea problemei retrocedarilor în decurs de 18 luni, si anume, sa stabileasca un mecanism eficient de retrocedare si despagubire. În textul hotarârii nu erau mentionate consecinte în cazul în care guvernul nu reuseste sa rezolve problema.

În cursul anului, CEDO a emis hotarâri judecatoresti împotriva guvernului în trei cazuri referitoare la libertatea presei. (vezi Sectiunea 2.a)

Proceduri si solutii juridice civile

Instantele civile au functionat în fiecare jurisdictie din tara si cu acelasi nivel de independenta juridica precum instantele penale. Au existat reparatii administrative si judiciare pentru încalcarea drepturilor civile de catre agentiile guvernamentale.

În unele cazuri, partile in procese au întâmpinat dificultati privind aplicarea verdictelor civile, deoarece procedura de aplicare a hotarârilor judecatoresti a fost nepractica si a produs întârzieri.

Retrocedarea proprietatilor

Conform legii, cererile de retrocedare proprietatilor confiscate de guvernul communist trebuiau depuse la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor în perioada 2001-2003. Pâna la sfârsitul anului, fusesera solutionate 120.739 din cele 202.267 de cereri de retrocedare de cladiri; 44.066 dintre cererile solutionate au fost respinse; 51.114 au fost eligibile pentru compensare prin echivalent; 5.455 cereri au fost solutionate prin retrocedari în natura si compensatii; 277 de cereri au îndeplinit criteriile pentru masuri combinate (retrocedarea în natura si compensatii în alte bunuri); 973 de cereri au îndeplinit criteriile pentru acordarea de alte bunuri si compensatii; 1.848 de cereri au fost eligibile pentru compensatii în alte bunuri sau servicii; 17.005 cereri au fost solutionate prin retrocedarea proprietatilor în natura. O modificare din luna februarie 2009 a legii caselor nationalizate interzice retrocedarea în natura a caselor nationalizate cumparate de chiriasi cu buna credinta. Conform prevederilor legii, în aceste cazuri, proprietarii de drept primesc doar compensatii pentru respectivele proprietati.

În data de 3 decembrie prim-ministrul a creat o comisie interministeriala însarcinata cu simplificarea si eficientizarea procesului de retrocedare ca urmare a unei hotarâri judecatoresti a CEDO împotriva României din luna octombrie. (vezi Sectiunea 1.e. Hotarâri ale instantelor regionale în materie de drepturile omului)

Organizatiile fostilor proprietari au afirmat, în continuare, ca inertia a împiedicat retrocedarea proprietatilor la nivel local. În multe cazuri, autoritatile locale au continuat sa amâne sau sa refuze sa furnizeze documentatia necesara fostilor proprietari care au depus cereri de retrocedare. De asemenea, acestea au refuzat sa restituie proprietati care prezentau interes pentru autoritatile municipale sau judetene.

În luna iunie, guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta care a suspendat acordarea de plati în bani proprietarilor timp de doi ani. Acestora li s-au putut acorda în continuare actiuni la Fondul Proprietatea.

Au existat numeroase dispute asupra bisericilor pe care Biserica Ortodoxa Româna nu le-a retrocedat Bisericii Greco-Catolice în ciuda hotarârilor judecatoresti în acest sens.

f. Amestecul arbitrar în viata privata, familie, locuinta sau corespondenta

Constitutia interzice astfel de actiuni, iar guvernul a respectat, în majoritatea cazurilor, aceste interdictii. Cu toate acestea, a continuat sa existe perceptia raspândita ca se practica interceptari ilegale iar presa a prezentat relatari credibile referitoare la modul în care autoritatile au recurs la interceptari electronice în situatii care au încalcat aceste interdictii.

Legea permite interceptarea electronica, atât în cazurile penale, cât si în scopuri referitoare la securitatea nationala însa procurorul care ancheteaza cazul trebuie sa obtina un mandat de la un judecator în prealabil. În situatii exceptionale, când întârzierile cauzate de demersurile necesare pentru obtinerea mandatului de la judecator ar afecta cercetarile penale, procurorii pot initia interceptarea fara mandat judiciar. Cu toate acestea, ulterior începerii acestei proceduri, trebuie depusa o cerere de autorizare în termen de 48 de ore. Conform prevederilor legii securitatii nationale, un procuror poate autoriza emiterea unui mandat pentru o perioada initiala de sase luni, care poate fi extinsa pe o perioada nelimitata în intervale de câte trei luni, fara aprobare judiciara. Unele ONG-uri pe problema drepturilor omului au semnalat existenta unei contradictii între cele doua seturi de legi în ceea ce priveste obligativitatea de a obtine aprobarea unui judecator pentru interceptare.

Procesul intentat de omul de afaceri Dinu Patriciu Serviciului Român de Informatii (SRI) pentru interceptarea ilegala a telefoanelor sale a continuat. În data de 4 noiembrie, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în data de 26 martie, în judecarea recursului declarat de SRI referitor la cele trei articole de lege privind protectia informatiilor clasificate.

Sectiunea 2. Respectarea libertatilor civile, incluzând:

a. Libertatea de exprimare si libertatea presei

Legislatia asigura libertatea de exprimare si libertatea presei, iar guvernul a respectat, în general, aceste drepturi în practica. Jurnalistii si persoanele fizice au putut sa critice autoritatile guvernamentale, inclusiv pe cele de la nivel înalt. Au existat cazuri izolate de intimidare sau cenzura a presei de catre autoritati sau atacuri verbale asupra jurnalistilor.

Legislatia ce restrictioneaza libertatea de exprimare a continuat sa provoace îngrijorare în rândul presei si al ONG-urilor. Ofensa adusa însemnelor statului (stema, drapelul sau imnul national) este o infractiune ce se pedepseste cu închisoarea. Legea cultelor include o prevedere care interzice actele de „defaimare religioasa” si „ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Legea interzice de asemenea negarea publica a Holocaustului. Pe parcursul anului nu au existat cazuri de urmarire penala sau condamnari în baza niciuneia dintre aceste prevederi.

Mass-media independenta a fost activa si a exprimat o varietate de opinii fara restrictii evidente. Cu toate acestea, politicieni si persoane apropiate diferitilor politicieni sau grupuri politice au detinut sau au controlat indirect numeroase institutii de presa din provincie, iar stirile si tonul editorial al acestora au reflectat în mod frecvent vederile proprietarilor. Tendinta de concentrare a institutiilor nationale de stiri în mâinile câtorva persoane bogate a continuat.

Pe parcursul anului s-au înregistrat câteva cazuri în care demnitari sau politicieni au insultat sau hartuit jurnalisti.

În data de 10 martie, europarlamentarul român George Becali a facut comentarii vulgare despre Cornelia Popescu, de la publicatia online ZIUA Veche. Popescu îl întrebase pe Becali despre declaratiile facute de acesta presei cu privire la interesele sale financiare care nu corespundeau cu cele incluse în declaratia de avere depusa de Becali la Parlamentul European. Potrivit acuzatiilor, Becali sau garzile sale de corp au insultat sau amenintat jurnalisti si cu alte ocazii.

În aprilie, un grup necunoscut l-a amenintat cu moartea pe jurnalistul Catalin Docea de la Ziarul Vaii Jiului dupa ce Docea a realizat mai multe anchete referitoare la relatiile dintre politie, administratia locala si membri ai organizatiilor infractionale. Docea le-a prezentat procurorilor dovezi ale acuzatiilor, însa pâna la sfârsitul anului nicio persoana nu fusese pusa sub acuzare. În data de 13 decembrie, într-un articol, Docea scria ca politia nu a desfasurat nicio ancheta pe baza dovezilor prezentate de el.

În mai, Conventia Organizatiilor de Media a protestat fata de decizia unei instante, care a fortat ziarul Evenimentul zilei si alte trei ziare nationale sa publice textul de noua pagini al sentintei, considerând-o o încalcare a libertatii de exprimare si a practicii CEDO. Hotarârea instantei se referea la doua articole publicate în 2005, în care Evenimentul Zilei critica practicile unui jurnalist, calificându-le drept neprofesioniste.

În cursul anului CEDO a gasit România vinovata de încalcarea dreptului la libera exprimare garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului în trei cazuri. Pâna la sfârsitul anului, guvernul a platit compensatii reclamantilor în doua dintre cazuri. Situatia celui de-al treilea nu era cunoscuta.

În luna martie, CEDO a hotarât ca guvernul trebuie sa-i plateasca jurnalistului Dan Florian Papaianopol daune în valoare de 7.213 euro (9.665 de dolari) pentru încalcarea dreptului acestuia la libera exprimare. În anuil 2000, o instanta din România îl condamnase pe Papaianopol la plata unor daune directorului de scoala care fusese subiectul unui articol publicat de acesta în revista Scoala româneasca.

Tot în luna martie, CEDO a anulat hotarârea unei instante din România în cazul fotojurnalistului Andrei Antica de la România libera. În ianuarie 1999, ziarul a publicat un articol referitor la implicarea mai multor politicieni si demnitari în falimentul unei companii americane la care guvernul contribuise financiar. O instanta din România îl condamnase pe Antica sa plateasca daune unui om de afaceri care avea legaturi cu cazul respectiv. În hotarârea sa, CEDO a mentionat ca dreptul lui Antica la libera exprimare fusese încalcat pentru ca articolul contestat se referea la un subiect de interes public.

În luna iunie, CEDO a hotarât ca guvernul României trebuie sa plateasca 10.000 de euro (13.400 de dolari) scriitorului, jurnalistului si activistului Gabriel Andreescu. În 2001, Andreescu a vorbit în cadrul unei conferinte despre legaturile politiei secrete din perioada comunista, cunoscuta sub numele de „Securitate” cu Andrei Plesu, un membru al echipei guvernamentale însarcinate cu studierea dosarelor de securitate dupa caderea comunismului. Plesu a depus o plângere la o instanta din România, care l-a fortat pe Andreescu sa-i plateasca daune. În decizia sa, CEDO a mentionat ca Andreescu, care scrie la Revista 22, nu a beneficiat de un proces echitabil si ca dreptul sau la libera exprimare a fost încalcat.

Libertatea pe internet

Nu au existat restrictii guvernamentale privind accesul la internet si nu au existat informatii confirmate referitoare la monitorizarea de catre guvern a e-mailurilor si a camerelor de chat. Persoanele si grupurile de persoane si-au putut exprima linistite opiniile pe internet, inclusiv prin intermediul e-mailurilor.

Internetul a fost disponibil în întreaga tara, iar costurile au scazut datorita concurentei. Au existat internet café-uri în întreaga tara. Potrivit statisticii pe anul 2009 publicate de Asociatia Internationala a Telecomunicatiilor, aproximativ 37% dintre locuitorii României au folosit internetul.

Libertatea academica si evenimentele culturale

Nu au existat restrictii din partea guvernului referitoare la libertatea academica si evenimentele culturale. Cu toate acestea, au existat informatii despre câteva cazuri în care autoritatile locale s-au amestecat în aceste activitati.

b. Libertatea de întrunire si asociere pasnice

Libertatea de întrunire

Constitutia si legislatia prevad libertatea de întrunire, iar guvernul a respectat, în general, acest drept. Legea stipuleaza ca cetatenii neînarmati se pot întruni în mod pasnic, dar prevede ca întâlnirile nu trebuie sa împiedice desfasurarea altor activitati sociale sau economice si nu pot avea loc în apropierea unor centre cum ar fi spitale, aeroporturi sau unitati militare. Organizatorii întrunirilor publice trebuie sa ceara permisiunea primariei localitatii unde va avea loc întrunirea, în scris, cu trei zile înainte. În general, autorizatiile au fost acordate. În unele cazuri, întrunirile au fost amânate sau s-a acordat autorizatie pentru alt loc decât cel solicitat. Nu s-a putut stabili daca motivele acestor amânari sau schimbari au fost de natura politica.

Libertatea de asociere

Constitutia si legislatia prevad libertatea de asociere, iar guvernul a respectat, în general, acest drept în practica. Legea interzice ideologiile, organizatiile si simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe (cum ar fi statuile criminalilor de razboi amplasate pe domeniul public). Partidele politice trebuie sa aiba cel putin 25.000 de membri pentru a avea statut legal, numar criticat de unele ONG-uri ca fiind excesiv de mare.

c. Libertatea religioasa

Pentru o descriere completa a situatiei libertatii religioase, vezi Raportul International privind Libertatea religioasa în anul 2010.

d. Libertatea de miscare, persoane stramutate în interiorul tarii, protectia refugiatilor si apatrizilor

Constitutia si legislatia garanteaza libertatea de miscare în interiorul tarii, calatoriile în afara granitelor tarii si repatrierea, iar guvernul a respectat, în general, aceste drepturi în practica. Guvernul a cooperat cu Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR) si cu alte organizatii umanitare pentru a asigura protectie si asistenta refugiatilor, persoanelor solicitante de azil, apatrizilor si altor persoane care aveau nevoie de protectie internationala.

Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu l-a aplicat.

Protectia refugiatilor si a apatrizilor

Legile tarii prevad acordarea de azil sau statut de refugiat, iar guvernul a stabilit un sistem pentru a acorda protectie refugiatilor. Legea referitoare la acordarea azilului, elaborata pe baza legislatiei UE, interzice expulzarea, extradarea sau returnarea fortata a oricarui solicitant de azil de la frontiera sau de pe teritoriul tarii, dar nu extinde aplicarea acestei protectii la straini sau persoane apatride care au planuit, au facilitat sau au participat la activitati calificate drept teroriste conform prevederilor conventiilor internationale semnate de statul român.

Legea include referiri la conceptul de tari sigure de origine, iar cererile de azil ale strainilor veniti din aceste tari sunt procesate în regim de urgenta. Tarile de origine considerate sigure sunt tarile membre UE si alte tari mentionate într-un ordin al Ministerului Administratiei si Internelor la propunerea Oficiului National pentru Refugiati. Criteriile care definesc tarile de origine sigure sunt: numarul de solicitanti de azil carora li s-a acordat protectie, respectarea drepturilor omului, respectarea principiilor democratice, pluralismul politic si organizarea de alegeri libere; existenta unor institutii democratice functionale care sa monitorizeze respectarea drepturilor omului.

Centrul de Tranzit în Regim de Urgenta înfiintat de guvern în orasul Timisoara a gazduit refugiatii care asteapta procesarea cererilor de azil si tranzitul catre tara ce le acorda azil. Pe parcursul anului la centru au sosit 139 de refugiati, în timp de 290 au parasit centrul (cei mai multi dintre acestia sosisera în 2009). Potrivit UNHCR, conditiile de la centru respecta în totalitate standardele internationale.

În practica, guvernul a oferit protectie împotriva expulzarii sau returnarii refugiatilor în tari în care viata sau libertatea acestora ar fi amenintata pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica. Cu toate acestea, a existat îngrijorarea ca legea nu prevede timp suficient pentru pregatirea cererilor de recurs de catre solicitantii respinsi si pentru procedura judecatoreasca.

În cursul anului, guvernul a început sa puna în aplicare mai multe programe pentru refugiati precum programul finantat de catre UE si menit sa asigure o mai buna capacitate de gestionare a problemelor referitoare la azil de catre autoritati si proiectul sponsorizat de catre UNHCR si Fondul European pentru Refugiati cu scopul de a spori calitatea sistemului de azil.

Programul UNHCR „Initiativa calitativa”, demarat în 2008, al carui scop a fost îmbunatatirea calitatii procesului decizional al României pe parcursul procedurilor de azil a continuat pe parcursul anului. Desi conditiile s-au îmbunatatit într-o oarecare masura fata de anii anteriori, solicitantii de azil s-au confruntat în continuare cu dificultati în ceea ce priveste accesul la servicii medicale specializate, în parte din cauza lipsei interpretilor. Asistenta sociala în centrele de primire si activitatile de recreere nu au fost întotdeauna suficiente, iar unii solicitanti de azil au considerat ca nu primesc suficiente informatii si asistenta juridica.

În 2009, Consiliul National Român pentru Refugiati (CNRR) a început punerea în aplicare a unui proiect finantat de Fondul European pentru Refugiati cu scopul de a îmbunatati calitatea consilierii, a asistentei juridice si a serviciilor de interpretariat acordate solicitantilor de azil. CNRR a angajat si a pregatit consilieri juridici în centrele regionale, a suplimentat numarul de interpreti, a revizuit materialele informative destinate solicitantilor de azil si a tradus informatia în 14 limbi pentru a face pliantele mai accesibile.

Guvernul a aplicat o directiva UE care prevede „protectie subsidiara”, adica protectia persoanelor care nu îndeplinesc acele conditii necesare pentru obtinerea statutului de refugiat dar carora li se acorda protectie pentru ca nu se pot întoarce în tarile de origine de teama ca viata le este pusa în pericol. Conform legii, refugiatii si persoanele carora li se acorda protectie subsidiara au acces egal la angajare, servicii de baza, educatie, politie si instante ca si cetatenii României. Cu toate acestea, legea prevede ca persoanele care primesc protectie subsidiara trebuie sa astepte o perioada mai mare de timp decât refugiatii pentru a primi cetatenia, prevedere considerata discriminatorie de acestea. De asemenea, guvernul poate acorda „protectie temporara” persoanelor sosite din zone de conflict. În sfârsit, legea prevede statutul de „persoana tolerata”, care se refera la acele persoane care nu mai au dreptul sa ramâna în România, dar nu o pot parasi din „motive obiective” precum nationalitatea neclara ori lipsa zborurilor de legatura. Persoanele tolerate nu au drepturi sociale ori economice. Guvernul are de asemenea un program de repatriere voluntara pentru refugiati si solicitantii de azil ale caror cereri au fost respinse.

Potrivit informatiilor Oficiului Român pentru Imigrari, pâna la sfârsitul lunii noiembrie, 830 de straini au solicitat azil. 81 dintre acestia au primit statut de refugiat, iar 25 protectie subsidiara. În aceeasi perioada, unui numar de 61 de straini li s-a acordat statut de „persoana tolerata”, în timp ce 443 de straini au fost luati în custodie publica. Nu au existat cazuri în care s-a acordat protectie temporara unor persoane care nu se calificau pentru statutul de refugiat.

Sectiunea 3. Respectarea drepturilor politice: dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul

Legea prevede dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul în mod pasnic, iar cetatenii si-au exercitat acest drept în practica prin alegeri periodice, libere si corecte, organizate pe baza votului universal.

Alegerile si participarea politica

În noiembrie si decembrie 2009, România a organizat alegeri prezidentiale. În ciuda unor neregularitati, inclusiv a numeroaselor acuzatii de cumparare a voturilor sau de vot multiplu, alegerile au fost considerate libere si corecte. Raportul OSCE cu privire la alegerile din noiembrie a concluzionat ca „acestea s-au desfasurat cu respectarea în general a angajamentelor OSCE si a altor standarde internationale pentru alegeri democratice, precum si a legislatiei nationale”. Aceste neregularitati nu au parut sa favorizeze un anume partid politic. În al doilea tur, presedintele în functie Traian Basescu a câstigat alegerile cu 50,3% din voturile exprimate.

Alegerile parlamentare, atât pentru Senat, cât si pentru Camera Deputatilor, cele mai recente având loc în 2008, sunt bazate, pe un sistem de vot complex de alegere a unui singur reprezentant pentru fiecare colegiu. Mass-media, ONG-urile si oficiali ai guvernului au criticat sistemul de vot, care distribuie locurile în Parlament membrilor partidelor pe baza unei formule complexe, considerând ca este prea dificil de înteles pentru majoritatea alegatorilor si ca acorda locuri în Parlament membrilor de partid situati pe locurile doi si trei în colegiul electoral în care au candidat.

Partidele politice îsi pot desfasura activitatea fara restrictii sau interventii exterioare. Conform legii, partidele politice trebuie sa se înregistreze la Tribunalul Bucuresti si sa depuna statutul, programul si o lista cu cel putin 25.000 de semnaturi. Acesti 25.000 de „membri fondatori” trebuie sa provina din cel putin 18 judete, plus Bucuresti, cu un minim de 700 de persoane din fiecare dintre aceste judete. Statutele si programul partidelor nu trebuie sa includa idei care sa incite la razboi, discriminare, ura de natura nationala, rasista sau religioasa, sau la separatism teritorial.

Organizatiile minoritatilor etnice pot propune candidati în alegeri. Daca respectivele minoritati sunt „minoritati nationale” definite drept acele grupuri etnice reprezentate în Consiliul Minoritatilor Nationale, organizatiile acestora trebuie sa întruneasca conditii similare celor pentru partidele politice. Legea impune cerinte mai severe în cazul organizatiilor nereprezentate în Parlament decât în cazul minoritatilor nationale deja reprezentate în parlament. Astfel de organizatii trebuie sa depuna la Biroul Electoral Central o lista cu membri care sa includa cel putin 15% din numarul total de persoane care apartin grupului etnic respectiv, potrivit ultimului recensamânt. Daca procentul de 15% reprezinta peste 20.000 de persoane, atunci trebuie depuse cel putin 20.000 de nume din cel putin 15 judete, plus municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 300 de persoane din fiecare judet.

Desi legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau în politica, atitudinea societatii a reprezentat un obstacol important. În parlament, existau 38 de femei între cei 334 de deputati si 8 femei între cei 137 de senatori. Pâna la finele anului, existau doar doua femei în guvernul de 17 ministri si nicio femeie printre cei 42 de prefecti (guvernatori numiti de guvernul national) de judet.

În cazul în care organizatia politica a unui grup etnic nu obtine 5% din voturi (procent necesar pentru alegerea unui deputat), Constitutia garanteaza fiecarei minoritati etnice recunoscute dreptul de a avea un reprezentant în Camera Deputatilor, cu conditia ca respectiva organizatie sa obtina 10% din media numarului de voturi necesare la nivel national pentru a putea trimite deputati în Parlament. Organizatii reprezentând 18 grupuri minoritare au obtinut mandate de deputat în baza acestei prevederi. Parlamentul cu 471 de locuri a inclus 49 de membri reprezentanti ai minoritatilor, 9 în Senat si 40 în Camera Deputatilor. La finele anului, 4 dintre cei 17 ministri din cabinet apartineau unei minoritati etnice (toti erau etnici maghiari). Nu existau informatii cu privire la structura etnica a Curtii Supreme.

Etnicii maghiari, reprezentati de Uniunea Democrata Maghiara din România (UDMR), au fost singura minoritate etnica reprezentata în Parlament prin intermediul procesului electoral, obtinând peste 5% din totalul de voturi. O singura organizatie roma, Partida Romilor “Pro Europa” a fost reprezentata în Parlament, având un singur parlamentar. Participarea la vot a romilor a fost redusa, probabil ca urmare a lipsei de informare, a lipsei unui domiciliu stabil, sau a cartilor de identitate.

Sectiunea 4. Coruptia demnitarilor si transparenta guvernamentala

Legislatia prevede pedepse penale pentru demnitarii vinovati de coruptie, însa guvernul nu a aplicat legea eficient iar în unele cazuri, demnitarii implicati în acte de coruptie nu au fost pedepsiti. Conform indicatorilor Bancii Mondiale în ceea ce priveste coruptia, aceasta a reprezentat o problema. În 2007, Comisia Europeana a instituit un Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV) ca parte a acordului cu România privind intrarea în Uniunea Europeana în vederea monitorizarii progreselor înregistrate de aceasta tara în reformarea sistemului judiciar si în lupta împotriva coruptiei.

Directia Nationala Anticoruptie (DNA) este institutia responsabila de cercetarea si urmarirea penala a cazurilor de coruptie la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicati parlamentari si demnitari guvernamentali. Atât seful DNA, cât si procurorul general au fost considerati eficienti. Sefului DNA i-a fost înnoit mandatul pentru alti trei ani, în februarie 2009, iar procurorului general i-a fost înnoit mandatul pentru alti trei ani în luna octombrie 2009.

Parlamentul, printr-o majoritate simpla, trebuie sa-si dea avizul pentru începerea cercetarilor în cazul ministrilor care sunt membri ai Parlamentului, în vreme ce presedintele trebuie sa autorizeze începerea investigatiilor în cazul ministrilor care nu sunt parlamentari. CSM trebuie sa autorizeze perchezitiile, încarcerarea si arestarea preventiva a judecatorilor si procurorilor.

În luna martie, Senatul a autorizat arestarea preventiva a unui senator sub acuzatia de trafic de influenta. În luna aprilie, CSM a autorizat arestarea preventiva a unui judecator de la Înalta Curte de Casatie si Justitie implicat în acelasi caz. În luna decembrie, Camera Deputatilor a respins cele doua cereri ale DNA de autorizare a anchetarii unui fost ministru, una pentru perchezitie informatica, cealalta pentru extinderea cercetarii în acelasi caz. Pâna la sfârsitul anului, Camera Deputatilor nu aprobase cererea DNA de arestare preventiva a unui deputat sub acuzatii de santaj si alte infractiuni de coruptie.

Pe parcursul anului, reactia ineficienta a guvernului la problema coruptiei a fost, în continuare, un punct central al criticilor publice, dezbaterii politice si al analizei jurnalistice. ONG-urile si mass-media au constatat în continuare ca niciun caz important de coruptie la nivel înalt nu a avut drept rezultat hotarâri judecatoresti care sa implice pedepse cu închisoarea.

Cu toate acestea, numarul de condamnari pentru acte de coruptie, inclusiv prin pedepse cu închisoarea, a crescut semnificativ pe parcursul anului. În aceeasi perioada, instantele au condamnat la închisoare un senator, cinci primari, un viceprimar, un prim-procuror si 22 de ofiteri si subofiteri de politie.

DNA a continuat sa-si coordoneze activitatea cu departamentele antifrauda înfiintate în cadrul diverselor ministere. Directia Generala Anticoruptie din Ministerul Administratiei si Internelor, care ancheteaza cazurile de coruptie din minister, a pastrat linia telefonica anticoruptie la care cetatenii puteau sesiza acte de coruptie ale angajatilor MAI. În luna decembrie, cooperarea dintre DNA, DGA si Ministerul Apararii Nationale a dus la punerea de sub acuzare de catre DNA a doi ofiteri de rang înalt din Ministerul Apararii Nationale si a trei alte persoane sub acuzatii de abuz în serviciu, mituire si trafic de influenta. Departamentul pentru Lupta Antifrauda din cadrul Cancelariei Primului-Ministru a continuat sa ancheteze cazuri de folosire necorespunzatoare a fondurilor europene. Ministerul Apararii si-a pastrat propria directie antifrauda. Cu toate acestea, potrivit raportului MCV, „în institutii s-au luat putine masuri pentru a asigura o mai buna aplicare practica si cunoasterea reglementarilor referitoare la avertizorii de integritate.”

S-au facut putine progrese în cele 30 cazuri de coruptie initiate de DNA împotriva unor fosti ministri, ministri secretari de stat si parlamentari. Într-un caz, lipsa progreselor s-a datorat deciziei Parlamentului de a stopa ancheta. Unele cazuri au fost respinse de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, iar altele au fost amânate pâna la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate sau a încalcarilor procedurilor legale invocate de acuzati (numite exceptii de nelegalitate) si a procesului judiciar complicat. Unul dintre cazuri a fost deschis în 2005, 9 în 2006 si 5 în 2009. Unul dintre cele 30 de cazuri a fost deschis în 2005, noua în 2006, sase în 2007, noua în 2008 si cinci în 2009.

În primele zece luni ale anului, DNA a trimis în instanta 155 de cazuri în care sunt implicati 698 de acuzati. Printre persoanele acuzate se numarau un fost prim-ministru, doi senatori, sase judecatori, inclusiv unul de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, trei prim-procurori, doi subprefecti, 18 primari, cinci viceprimari, 28 de ofiteri si subofiteri de politie, 15 comisari ai Garzii Financiare, patru comisari ai Garzii de Mediu si sase directori de companii de stat. În aceeasi perioada, în replica la cazurile înaintate de DNA, instantele au emis 103 hotarâri nedefinitive care au implicat 291 de acuzati, 67 de hotarâri definitive care au implicat 128 de acuzati si 18 hotarâri de achitare în cazul a 32 de acuzati.

În luna august, Parlamentul a modificat legea Curtii Constitutionale pentru a elimina practica suspendarii automate a proceselor pe perioada analizarii exceptiilor de neconstitutionalitate. În luna noiembrie a intrat în vigoare o lege menita sa asigure accelerarea proceselor în justitie, care a interzis suspendarea proceselor în cazurile penale în care este invocata exceptia de nelegalitate. Totodata, legea a limitat invocarea exceptiilor pe motive de procedura.

Coruptia în rândul politistilor a contribuit la lipsa de respect a cetatenilor fata de politie si a determinat lipsa autoritatii politiei. Salariile mici si lipsa stimulentelor financiare si a bonusurilor au dus la lipsa personalului si au contribuit la tendinta de a lua mita a unora dintre membrii personalului responsabil cu aplicarea legii. Cazurile de coruptie la nivel înalt au fost deferite Directiei Generale Anticoruptie, care a continuat sa promoveze linia telefonica anticoruptie, pentru a furniza date pentru începerea urmaririi penale în cazuri de coruptie în rândul politiei. Cu toate acestea, unele inspectorate locale de politie nu au promovat corespunzator linia telefonica anticoruptie.

Legea autorizeaza Agentia Nationala pentru Integritate (ANI) sa administreze si sa auditeze declaratiile de avere si sa monitorizeze conflictele de interese ale tuturor oficialilor. Legea prevede ca ANI poate identifica „diferentele semnificative”, (peste 10.000 de euro sau 13.400 de dolari între venitul unui oficial si bunurile detinute de acesta).

În luna aprilie, Curtea Constitutionala a declarat portiuni considerabile ale legii ANI neconstitutionale. Parlamentul nu a restabilit puterile ANI imediat. Dupa ce raportul MCV a subliniat faptul ca slabirea ANI reprezinta o încalcare a angajamentelor asumate de România în timpul procesului de aderare, guvernul a facut un efort concertat pentru a restabili puterile agentiei. La sfârsitul lunii august, Parlamentul a reintrodus obligativitatea prezentarii de declaratii de avere detaliate, dar în acelasi timp a îngreunat procedura prin care ANI poate demara confiscarea bunurilor în cazul identificarii unor discrepante semnificative.

Legea prevede accesul la informatiile guvernamentale legate de procesul oficial de luare a deciziilor; cu toate acestea, ONG-urile care se ocupa de drepturile omului si mass-media au semnalat faptul ca legea a fost aplicata necorespunzator si inegal. Procedurile de publicare a informatiilor au fost greoaie si au variat considerabil, în functie de institutia publica. Multe agentii nu au facut publice rapoartele anuale de activitate conform cerintelor legii. ONG-urile si jurnalistii au continuat sa apeleze la instantele judecatoresti pentru a obtine acces la informatii guvernamentale.

În luna mai, Societatea Academica Româna a câstigat procesul împotriva bancii controlate de stat EXIM Bank, privind declasificarea unui contract de achizitii publice si pe cel împotriva Agentiei Nationale pentru Privatizare privind declasificarea unui contract de privatizare a unei firme românesti producatoare de masini. În luna august, Institutul pentru Politici Publice a câstigat un proces intentat Parlamentului pentru publicarea informatiilor referitoare la cheltuielile parlamentarilor pentru birourile parlamentare din circumscriptii. În luna octombrie, Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), un ONG pe probleme de drepturile omului, a câstigat doua procese referitoare la accesul la informatiile publice: unul împotriva Presedintiei, care a refuzat sa prezinte ONG-ului copii ale declaratiilor de avere si declaratii cu privire la conflictele de interese corespunzatoare anului 2008, celalalt împotriva Complexului Energetic Rovinari, care a refuzat sa ofere ONG-ului copii ale deciziilor luate de consiliul de administratie al companiei în perioada 2004-2008.

Desi Guvernul a hotarât ca serviciile de informatii sa faca publice dosarele Securitatii, atributiile Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) au fost limitate ca urmare a faptului ca legea CNSAS nu permite acesteia sa dea verdicte de colaboratori ai Securitatii. În luna iunie, Curtea Constitutionala a hotarât ca legea lustratiei adoptata de Parlament în luna mai este neconstitutionala. Presedintele a solicitat tuturor ministerelor sa publice pe internet veniturile agajatilor. Pâna la sfârsitul anului, opt din cele 15 ministere raspunsesera solicitarii presedintelui.

Sectiunea 5. Atitudinea guvernului fata de investigatiile internationale si neguvernamentale asupra presupuselor încalcari ale drepturilor omului

O serie de grupuri nationale si internationale pentru drepturile omului au activat, în general, fara restrictii din partea guvernului, investigând si publicând concluziile în privinta cazurilor de încalcare a drepturilor omului. În general, oficialii guvernamentali au fost cooperanti si receptivi la opiniile acestora.

Pe parcursul anului, guvernul a cooperat cu organizatii guvernamentale internationale si a permis vizitele reprezentantilor ONU si ai altor organizatii. În 2010 au vizitat România Raportorul Special al ONU pentru drepturile migrantilor si reprezentanti ai Comisiei Europene, care au evaluat situatia sistemului judiciar. Acestia au publicat doua rapoarte (vezi sectiunea 1.e.)

Institutia Avocatul Poporului a avut putere limitata si nicio autoritate de a proteja drepturile constitutionale ale cetatenilor în cazurile în care se impun masuri juridice. În primele noua luni ale anului, biroul s-a ocupat de 7.016 petitii. ONG-ul Romani CRISS a criticat Institutia Avocatului Poporului pentru ca nu s-a ocupat de cazurile pe care i le-a semnalat.Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii este o agentie guvernamentala independenta aflata sub control parlamentar. În 2010, CNCD a primit 478 de petitii publice de discriminare. Pâna la sfârsitul anului CNCD a solutionat 117 dintre aceste petitii. Din numarul total de cazuri, 97 s-au referit la discriminarea pe baza nationalitatii si a apartenentei etnice si rasiale si 6 petitii s-au referit la discriminarea pe motiv religioase. CNCD a primit 54 de petitii privind cazuri de discriminare împotriva romilor.

În general, Institutia Avocatul Poporului si CNCD au functionat cu cooperarea guvernului, iar în majoritatea cazurilor acesta si partidele politice nu au intervenit în activitatea celor doua institutii. Dupa ce activitatea CNCD a fost blocata timp de aproape opt luni ca urmare a lipsei de personal, în data de 20 aprilie, Parlamentul i-a numit pe cei sase noi membri ai Colegiului Director al CNCD, ceea ce a permis reluarea activitatii Colegiului. Niciuna dintre cele doua agentii nu a primit resurse adecvate, desi ambele au beneficiat de încrederea publicului. CNCD a fost considerata eficienta, în timp ce majoritatea criticilor au considerat Institutia Avocatul Poporului mult mai putin eficienta. Atât CNCD, cât si Institutia Avocatul Poporului publica anual rapoarte de activitate.

Romani CRISS a criticat numirea membrilor consiliului de conducere al CNCD la propunerea partidelor politice, sustinând ca acest lucru încalca principiul independentei institutiei si ca unii dintre cei numiti nu au cunostinte în domeniul drepturilor omului. De asemenea, Romani CRISS a criticat amânarea de catre CNCD a luarii unor decizii cu privire la unele dintre plângerile sale.

Ambele camere ale Parlamentului au comisii pe probleme de drepturile omului. Acestea au sarcina de a elabora rapoarte asupra proiectelor de lege care vizeaza probleme de drepturile omului. Totusi, aceste comisii sunt alcatuite din reprezentanti ai partidelor politice, reflectând de obicei opiniile acestora.

Sectiunea 6. Discriminare, abuzuri de catre societate si trafic de persoane

Legea interzice discriminarea bazata pe rasa, sex, dizabilitate, apartenenta etnica, limba sau statut social si alte tipuri de discriminare. Cu toate acestea, guvernul nu a pus în aplicare aceste prevederi în mod eficient, iar femeile, romii si alte minoritati au fost, adeseori, victimele discriminarii si ale violentei.

Femei

Violul, inclusiv cel conjugal, este ilegal. Anchetarea cazurilor de viol a fost dificila, întrucât conform legii sunt necesare atât un certificat medical, cât si un martor, iar un violator putea evita pedeapsa daca victima îsi retragea plângerea. Urmarirea cu succes în justitie a cazurilor de viol în familie a fost si mai dificila, deoarece legea cere victimei sa depuna personal plângere penala împotriva sotului agresor si nu permite tertilor, cum ar fi politia, rude sau organizatii de sprijin, sa depuna plângere în numele victimei. Legea pedepseste violul cu închisoarea între 3 si 10 ani; pedeapsa poate ajunge la 5-18 ani daca exista circumstante agravante. Conform statisticilor politiei, în cursul anului au fost raportate 886 de cazuri de viol. Nu existau informatii referitoare la numarul de condamnari rezultate.

Potrivit ONG-urilor si altor surse, violenta împotriva femeilor, inclusiv violenta în familie, a fost, în continuare, o problema grava, iar guvernul nu a abordat-o în mod eficient. Legea interzice violenta domestica si permite interventia politiei în astfel de cazuri; cu toate acestea, legea privind violenta domestica a fost dificil de aplicat, deoarece contrazice codul de procedura penala si nu include dispozitii privind emiterea ordinelor de restrictie. Potrivit Directiei Generale pentru Protectia Copilului, 4.185 de femei si 816 barbati au fost victime ale violentei domestice în 2009. În aceeasi perioada, 35 de femei si 27 de barbati au murit ca urmare a actelor de violenta domestica. Conform unui sondaj realizat la scara nationala de Centrul de Sociologie Urbana si Rurala (CURS) în 2008, 21,5% dintre femei au declarat ca au fost victimele violentei domestice cel putin odata în viata si 11,1% în cursul anului anterior sondajului.

Desi Codul Penal impune sanctiuni mai mari pentru acte de violenta împotriva membrilor familiei, decât pentru astfel de acte îndreptate împotriva altor persoane, foarte putine cazuri de violenta domestica au fost urmarite în justitie. Numeroase cazuri au fost solutionate înainte sau în timpul procesului, atunci când victimele au renuntat la acuzatii ori s-au împacat cu agresorii. În cazurile în care exista probe grave de violenta fizica în familie, instanta ii poate interzice sotului agresor sa se întoarca acasa. De asemenea, legea permite politiei sa amendeze sotii agresori cu sume cuprinse între 100 si 3.000 RON (31-936 de dolari) pentru diverse acte abuzive.

În luna iulie, Autoritatea Nationala pentru Protectia Familiei si a Drepturilor Copilului, înfiintata în luna decembrie 2009 în cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei sociale, a fost retrogradata la rangul de directie generala în cadrul ministerului, sub numele de Directia Generala pentru Protectia Copilului (DGPC). În sarcina DGPC intra problemele legate de copii si violenta domestica.

La sfârsitul anului 2009, existau 50 de centre de stat si private care ofereau victimelor abuzurilor cazare si hrana gratuite pentru o perioada cuprinsa între 7 zile si trei luni si 27 de centre care ofereau asistenta juridica si psihologica. Existau de asemenea 2 centre de reabilitare, 2 centre de informare si sensibilizare a cetatenilor pe tema violentei si 6 centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente si distribuite inegal, iar în unele parti ale tarii nu a fost disponibila nicio forma de asistenta.

Legea interzice orice act de discriminare pe motiv de sex, inclusiv hartuirea sexuala. Pedepsele variaza semnificativ în functie de natura penala sau nepenala a actelor de discriminare, pornind de la amenzi cu valori cuprinse între 400 si 8.000 RON (125-2.500 de dolari) si ajungând pâna la pedepse cu închisoarea de la trei luni pâna la doi ani. Desi problema exista, sensibilizarea publicului a fost, în continuare, slaba. Nu au existat programe eficiente pentru educarea publicului cu privire la hartuirea sexuala.

În luna februarie, Tudorel Butoi, profesor universitar si psiholog criminalist a declarat ca majoritatea femeilor atacate pe strada, în parcuri sau în ascensoare au avut o atitudine provocatoare. Mai multe ONG-uri au depus plângere la CNCD împotriva lui Butoi. În luna octombrie, CNCD a decis ca declaratia domnului Butoi este discriminatorie, iar acesta a fost sanctionat cu avertisment.

Legea prevede dreptul la informare, educatie si servicii de sanatate a reproducerii fara nicio discriminare, precum si dreptul de acces la metode moderne de planificare familiala. Cu toate acestea, femeile de etnie roma au avut acces limitat la servicii de sanatate a reproducerii. Ministerul Sanatatii a oferit gratuit contraceptive persoanelor din mediul rural, studentilor, somerilor si femeilor care au facut un avort într-un spital de stat. ONG-urile au atras atentia asupra lipsei unei strategii nationale cu privire la drepturile legate de sanatatea reproducerii, a educatiei sexuale în scoli si asupra numarului mare de sarcini în rândul adolescentelor din România.

Potrivit Institutului National pentru Boli Infectioase Matei Bals, numarul de mame infectate cu HIV care au nascut copii vii a crescut de la 68 în 2007 si 161 în 2008, la 207 nasteri în 2009, ultimul an pentru care au fost disponibile informatii.

Femeile infectate cu HIV au relatat Centrului Euroregional pentru Initiative Publice (ECPI) ca au avut acces limitat la servicii de îngrijire destinate mamelor în maternitati ca urmare a discriminarii de catre personalul medical. Acestea au sustinut ca au fost tratate în mod degradant, s-a încalcat confidentialitatea, au fost segregate si nu li s-au efectuat operatii de cezariana. ECPI a constatat ca personalul medical de la sectiile de obstetrica si ginecologie nu parea sa înteleaga si sa aplice liniile de conduita clinica referitoare la îngrijirea gravidelor infectate cu HIV, adoptate de catre Ministerul Sanatatii în 2009.

Potrivit statisticilor Fondului ONU pentru Populatie, rata mortalitatii materne era în 2008, de 27 la 100.000 de nasteri.

ECPI a criticat faptul ca rezultatele anchetelor demarate de Ministerul Sanatatii în cazul mortii mamelor nu sunt facute publice.

O investigatie realizata de un jurnalist în toamna a dezvaluit o serie de deficiente în materie de servicii de îngrijire materna oferite în spitalele publice. Raportul a dezvaluit existenta unor conditii insalubre, lipsa echipamentului (de exemplu a incubatoarelor pentru nou-nascuti), o rata crescuta a deceselor în rândul nou-nascutilor, un numar mare de nasteri premature, existenta unui numar mic de obstetricieni, lipsa medicamentelor si rele tratamente aplicate gravidelor. ECPI a primit informatii ca în anumite spitale, femeilor însarcinate li s-au facut automat teste HV înainte de nastere fara a li se cere consimtamântul si fara a primi consiliere prealabila, desi conform legii testarea HIV este voluntara.

În luna august, sase nou-nascuti au murit la maternitatea Giulesti ca urmare a unui incendiu izbucnit aparent din cauza unei instalatii defecte de aer conditionat, a neatentiei personalului si a usilor încuiate.

Legea le acorda angajatelor care se întorc la munca din concediul de maternitate dreptul de a reveni pe aceeasi pozitie sau pe o pozitie similara. Indemnizatiile acordate de guvern au sprijinit mamele, care au beneficiat de 24 de luni de concediu platit cu 85% din salariul mediu si de alocatie lunara pentru copil. Cu toate acestea, raportul publicat în septembrie 2009 de Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala a indicat faptul ca, pe piata muncii, femeile însarcinate pot fi discriminate fara sa se recunoasca acest lucru.

Conform legii, femeile si barbatii au drepturi egale, inclusiv în baza legii familiei, a legii proprietatii si în cadrul sistemului judiciar. În practica, guvernul nu a pus în aplicare aceste prevederi, iar autoritatile nu au acordat nici suficienta atentie, nici resursele necesare problemelor femeilor. În luna iulie, Agentia Guvernamentala pentru Egalitatea de Sanse între Femei si Barbati a fost transformata în directie în cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Femeile au ocupat putine functii importante în sectorul privat si au existat, în continuare, diferente salariale între barbati si femei în cele mai multe sectoare economice. Conform mai multor studii, inclusiv unuia elaborat de Institutul National de Statistica, salariile femeilor erau cu 10-15% mai mici decât cele ale barbatilor angajati pe posturi similare. Conform Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, femeile sunt dezavantajate în domeniile educatiei, accesului pe piata muncii, în viata sociala, politica si culturala si participarii la procesul decizional. Potrivit ministerului, multe dintre aceste diferente au fost determinate de segregarea muncii (femeile lucreaza în majoritate în domenii mai prost platite) de traditii si stereotipuri.

Pe parcursul anului, în parteneriat cu ONG-uri, DGPC a initiat programme de prevenire si reducere a violentei domestice, precum si programe menite sa asigure conditii mai bune victimelor violentei domestice.

Copii

Persoanele care au cel putin un parinte cetatean român primesc cetatenia româna la nastere. Cu toate acestea, unii dintre copii nu au fost înregistrati la nastere si, ca urmare, nu au putut beneficia de servicii publice. Cel mai adesea, copiii nu au fost înregistrati la nastere pentru ca parintii nu au declarat nasterea copilului autoritatilor de resort. În unele cazuri, parintii nu aveau documente de identitate sau de resedinta, ori copilul se nascuse în strainatate, unde parintii locuiau ilegal. Cei mai multi dintre copiii aflati în astfel de situatii au avut acces la scolarizare, iar autoritatile au sprijinit obtinerea de certificate de nastere pentru copiii neînregistrati. Totusi, educatia acestor copii a depins de decizia autoritatilor scolare. Copiii fara documente de identitate au întâmpinat dificultati si în ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate.

Au existat informatii potrivit carora copiii romi au fost segregati de elevii ne-romi si au fost supusi unor tratamente discriminatorii (vezi Sectiunea 6, Minoritati nationale/rasiale/etnice).

Abuzarea si neglijarea minorilor au fost, în continuare, probleme grave, iar constientizarea acestora de catre publicul larg, în continuare, scazuta. Mass-media a semnalat câteva cazuri grave de abuz, în familie, în familiile de asistenti maternali si în institutiile de îngrijire a minorilor. Potrivit DGPC, în primele noua luni ale anului, serviciile de protectie a copilului au descoperit 8.142 de cazuri de abuzare, neglijare sau exploatare a copiilor. Drept urmare, în 5.013 cazuri, minorii au beneficiat de servicii de reabilitare, în 331 de cazuri de servicii medicale, în 529 de cazuri de servicii educationale si în 3.164 de cazuri de asistenta juridica. Dintre cei 2.281 de copii abuzati în aceasta perioada, 323 au fost separati de familiile abuzive. În cursul anului, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale a demarat un proiect în valoare de 14.3 milioane de euro (aproximativ 19 milioane de dolari) finantat de guvern împreuna cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Scopul proiectului este dezvoltarea unei relete de servicii comunitare la nivel local, pentru a preveni separarea copiilor de familiile lor si pentru a asigura reintegrarea copiilor deja despartiti de familiile lor.

Potrivit statisticilor oficiale, în primele noua luni ale anului, parintii au abandonat 1.015 copii în maternitati. ONG-urile au sustinut ca statisticile oficiale nu reflecta exact numarul mare de copii abandonati si ca multi dintre copiii din institutiile de stat nu au fost niciodata recunoscuti oficial ca fiind abandonati.

Conform DGPC, la sfârsitul lunii septembrie în întreaga tara existau 808 copii ai strazii. ONG-urile care lucreaza cu copiii strazii considerau ca numarul real este de doua-trei ori mai mare. ONG-urile au specificat ca numarul de copii ai strazii a scazut, însa acest lucru se datoreaza doar faptului ca acestia au devenit majori,, ei ramânând în continuare pe strazi.

Vârsta legala pentru casatorie este de 18 ani, dar în anumite situatii, fetele se pot casatori începând cu vârsta de 15 ani. Casatoriile ilegale între copii au fost des întâlnite în rândul anumitor grupuri sociale, în special al romilor. Nu se cunoaste exact cât de raspândita este aceasta practica, iar informatiile despre cazurile individuale apar numai sporadic în mass-media. În septembrie, Liga Pro Europa, un ONG pe probleme de drepturile omului care lucreaza la un proiect cu privire la casatoriile timpurii ori fortate, finantat de Ministerul Sanatatii, a anuntat ca, desi astfel de casatorii au continuat sa aiba loc în unele comunitati rome, numarul lor a scazut.

Traficul de fete a continuat sa fie o problema. Potrivit Ministerului Administratiei si Internelor, 99 din cele 379 de victime ale traficului de persoane în prima jumatate a anului erau fete. De asemenea, au existat cazuri izolate de minori care au practicat prostitutia pentru a supravietui, fara participarea vreunei terte parti.

Codul Penal prevede pedepse de 3 pâna la 10 ani de închisoare pentru acte sexuale cu minori sub vârsta de 15 ani. Limita legala de vârsta pentru întretinerea de relatii sexuale liber consimtite este de 15 ani. Expunerea, vânzarea, diseminarea, închirierea, distributia si productia de materiale pornografice cu minori sunt pedepsite cu închisoarea pe termen de 5 pâna la 10 ani sau 15-20 de ani, daca minorii au fost constrânsi.

Desi legea interzice abuzarea si neglijarea copiilor, guvernul nu a stabilit un mecanism de identificare si tratare a minorilor abuzati si neglijati si a familiilor acestora.

România este co-semnatara a Conventiei de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, din 1980. Pentru informatii despre rapirea internationala de copii de catre unul dintre parinti, vezi raportul anual al Departamentului de Stat cu privire la îndeplinirea obligatiilor la http://travel.state.gov/abduction/resources/congressreport/congressreport_4308.html.

Potrivit Hope and Homes for Children România, filiala româneasca a unui ONG britanic ce colaboreaza cu guvernul pentru închiderea orfelinatelor, în cele 256 de orfelinate din tara se aflau 11.000 de copii. ONG-ul a constatat îmbunatatirea conditiilor din orfelinate cu finantare UE si asistenta oferita de ONG-urile din domeniul protectiei copilului. Cu toate acestea, orfelinatele au dus în continuare lipsa de personal si s-au autofinantat în proportie limitata. În luna octombrie, jurnalisti britanici au vizitat un orfelinat din Bistrita si au constatat lipsa unor conditii adecvate, copii prost hraniti care erau sedati sau legati de paturi si insuficienta activitatilor destinate copiilor. Presa a prezentat cazuri de copii din orfelinate care au fost rapiti si vânduti traficantilor de persoane care i-au fortat apoi sa fure si sa cerseasca în Italia.

Antisemitismul

Potrivit recensamântului din 2002, în România traiesc 5.785 de evrei. Actele de antisemitism, inclusiv vandalizarea proprietatilor evreiesti a continuat în perioada de raportare, fara a se înregistra schimbari majore în frecventa aparitiei unor astfel de incidente (10-12 pe an) comparativ cu anii trecuti. În majoritatea cazurilor, Federatia Comunitatilor Evreiesti a informat autoritatile, dar adesea faptasii nu au fost identificati.

ONG-ul Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului în România (MCA) a continuat sa critice autoritatile pentru ca tind sa excluda orice motivatie antisemita a acestor acte de vandalism, considerându-le de obicei actiuni comise de copii, betivi sau persoane cu probleme psihice. MCA România a semnalat faptul ca proprietatileevreiesti par a fi tinta preferata a „vandalilor” si a declarat ca anchetele politiei nu se efectueaza cu minutiozitate. MCA România a criticat de asemenea lipsa condamnarilor, care ar descuraja repetarea unor asemenea acte în viitor. În cursul anului, observatori independenti au semnalat existenta unor svastici pe usile ascensoarelor si pe zidurile unor blocuri, precum si pe gardul unei scoli bucurestene.

În data de 13 aprilie, indivizi neidentificati au furat bunuri din cladirea administrativa a unui cimitir evreiesc din Bucuresti. În data de 16 aprilie, autori neidentificati au patruns în capela atelierului de sculptura în piatra a unui alt cimitir evreiesc din Bucuresti. În ambele cazuri, Comunitatea Federatiilor Evreiesti a depus plângeri la Inspectoratul de Politie al Municipiului Bucuresti. Nu s-au înregistrat progrese în aceste cazuri pâna la sfârsitul anului.

În aprilie 2010, presa locala a relatat ca autori neidentificati au desenat svastici pe zidurile mai multor cladiri si pe un monument comemorativ din Galati si a semnalat faptul ca autoritatile au atribuit actele de vandalism unor adolescenti rebeli, nu unor indivizi pro-nazisti.

În noaptea de 3 mai 2010, mai multi tineri au aruncat cu pietre în casa paznicului cimitirului evreiesc din Craiova. Un membru al comunitatii evreiesti a chemat politia, care a luat masuri pentru restabilirea ordinii în zona. Nu s-au facut arestari.

În luna iulie, Banca Nationala a României (BNR) a emis o moneda comemorativa care îl înfatisa pe patriarhul Miron Cristea, conducatorul Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1925-1939 si prim-ministru în perioada 1938-1939. În a doua perioada, Cristea s-a facut responsabil de modificarea legii cetateniei, care a lasat aproximativ 225.000 de evrei fara cetatenie româna. Multi dintre acestia au murit ulterior în timpul Holocaustului. MCA România, Institutul Nationale pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, Liga Antidefaimare si alte organizatii au solicitat fara succes BNR sa retraga moneda. Atât BNR, cât si Biserica Ortodoxa au sustinut ca moneda face parte dintr-o emisiune numismatica destinata colectionarilor care include cinci monede (ce înfatiseaza cinci fosti patriarhi) destinata celei de-a 125-a aniversari a Bisericii Ortodoxe Române. BNR a înfiintat o comisie care sa analizeze problema. În data de 19 august, comisia a decis sa nu retraga moneda, argumentând ca aceasta „nu este legata de scurta activitate a patriarhului Cristea ca prim-ministru al României”.

În lunile octombrie si noiembrie, MCA România a trimis scrisori unitatilor de jandarmerie din Galati si Constanta, solicitând ca unitatilor locale, ce purtau numele a doi generali fosti criminali de razboi implicati în deportarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sa le fie schimbata denumirea.

În data de 25 octombrie, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Constanta a dispus neînceperea urmaririi penale a primarului Constantei, Radu Mazare pentru ca a defilat pe scena îmbracat într-o uniforma de ofiter nazist, însotit de fiul sau în vârsta de 15 ani îmbracat în uniforma de soldat nazist. Incidentul a avut loc în iulie 2009, la o prezentare de moda organizata în statiunea Mamaia. În anul precedent hotarârii judecatoresti, autoritatile au închis cazul, apoi l-au redeschis si l-au trimis filialei Constanta a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (un departament specializat din cadrul Parchetului General). Procurorul anchetator a decis sa închida cazul definitiv dupa ce a concluzionat ca gestul lui Mazare nu constituie o infractiune fiindca a avut o motivatie artistica.

Nu s-au înregistrat progrese în cazul profanarii celor 131 de monumente funerare dintr-un cimitir evreiesc din Bucuresti din 2008, în care politia a identificat drept suspecti patru elevi cu vârste cuprinse între 13 si 15 ani si nici în cazul profanarii celor 20 de monumente funerare dintr-un cimitir evreiesc din Botosani din aprilie 2009, în care politia a identificat drept suspecti patru elevi cu vârste cuprinse între 14 si 16 ani.

Organizatiile extremiste au organizat, ocazional, evenimente de amploare pe teme antisemite. Organizatia Noua Dreapta, Fundatia Profesor George Manu si Partidul „Pentru Patrie” au continuat sa organizeze evenimente, inclusiv slujbe religioase, simpozioane si marsuri, precum si comemorari ale unor conducatori ai Miscarii Legionare din perioada premergatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Astfel de evenimente au avut loc la: Sibiu, în datele de 13 ianuarie si 25 mai 2010, Braila, în data de 14 martie, Râmnicu Sarat, în data de 22 septembrie si Tâncabesti, în data de 28 noiembrie. Totusi, gradul de participare la aceste manifestari este, în general, redus.

În data de 13 mai 2010, o cruce memoriala dedicata comemorarii eroilor celor doua razboaie mondiale si a celor care au luptat împotriva comunismului, cei mai multi dintre ei legionari pro-nazisti si antisemiti, a fost sfintita de patru preoti greco-catolici în localitatea Dragomiresti, judetul Maramures. Crucea a fost ridicata de familia unuia dintre luptatorii împotriva comunismului.

În data de 15 iunie 2010, la comemorarea a 121 de ani de la moartea poetului national Mihai Eminescu, Secretarul general al PRM, Gheorghe Funar a declarat ca Eminescu a fost ucis de evrei carora nu le placeau scrierile si poeziile sale politice. El a adaugat ca un medic evreu l-a otravit pe poet cu mercur. Directorul executiv al Institutului Wiesel a calificat declaratia drept antisemita si a subliniat faptul ca Funar nu a oferit nicio dovada pentru a-si sustine afirmatiile.

MCA România si Institutul National pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” au criticat un film documentar românesc, Portretul luptatorului la tinerete, produs cu fonduri de stat si prezentat la mai multe festivaluri de film. Filmul prezinta activitatea unui grup anticomunism condus de Ion Gavrila Ogoranu, un membru al Miscarii Legionare.

MCA România a avertizat în mod repetat ca a continuat exprimarea de opinii antisemite, rasiste, xenofobe si nationaliste pe internet.

Presa extremista a continuat publicarea de articole antisemite pe parcursul anului. Miscarea Noua Dreapta si alte organizatii si asociatii asemanatoare au continuat sa promoveze ideile Garzii de Fier (grup extremist nationalist, antisemit, pro-nazist care a existat în România în perioada interbelica) în presa si pe internet. De asemenea, organizatiile de extrema dreapta au republicat carti instigatoare din perioada interbelica.

Pe parcursul anului, publicatiile partidului extremist nationalist România Mare (PRM), condus de europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, au inclus în continuare declaratii si articole care contineau atacuri antisemite grave.

Legea interzice negarea publica a Holocaustului. Cu toate acestea, nu au existat condamnari în baza acestei legi pe parcursul anului.

În cursul anului, posturile publice si private de televiziune au difuzat talk-show-uri care exprimau opinii si atitudini antisemite. În data de 13 noiembrie, într-un talk-show cu audienta nationala, cunoscutul jurnalist Ion Cristoiu a vorbit despre Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare, binecunoscut pentru antisemitismul si violenta sa pronuntate. Cristoiu a declarat ca Zelea Codreanu a fost „cel mai cinstit si onorabil politician român din perioada interbelica” si l-a numit „erou romantic”. MCA România a criticat emisiunea si pe producatorul acesteia. Zeci de intelectuali si persoane publice l-au încurajat pe Alexandru Lazescu, presedintele postului public de televiziune, sa se distanteze de declaratiile lui Cristoiu. În replica, Lazescu si-a exprimat regretul ca declaratiile lui Cristoiu au ranit persoanele afectate de violenta, antisemitismul si crimele împotriva umanitatii din acea „perioada neagra” a istoriei României „pentru care este considerata responsabila Miscarea Legionara”. Lazescu a semnalat faptul ca problema urma sa fie analizata de Comisia de Etica si Arbitraj a televiziunii. În data de 9 decembrie, Consiliul National al Audiovizualului a trimis o somatie publica televiziunii nationale pentru încalcarea principiului echilibrului ce se asigura prin prezentarea unei diversitati de opinii.

Extremistii precum Ion Coja, profesor la Universitatea din Bucuresti, au continuat sa nege public si pe internet existenta Holocaustului în România si implicarea conducatorului tarii din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, maresalul Ion Antonescu în atrocitatile petrecute pe teritoriile administrate de România.

Guvernul a continuat sa înregistreze progrese în efortul de extindere a educatiei despre istoria Holocaustului din România. Holocaustul este inclus în orele de istorie la clasele a VII-a, a IX-a, a XI-a si a XII-a. În cursul anului, în diverse ocazii, demnitarii au continuat sa critice public extremismul, antisemitismul, xenofobia, dar si încercarile de negare a Holocaustului în România.

Legea privind combaterea antisemitismului si interzicerea organizatiilor fasciste, rasiste si xenofobe include oprimarea romilor si a evreilor în definitia Holocaustului.

Trafic de persoane

Pentru informatii despre traficul de persoane, Vezi si Raportul cu privire la Traficul de persoane, elaborat anual de Departamentul de Stat si publicat la www.state.gov/g/tip.

Persoane cu dizabilitati

Legea interzice discriminarea oricarei persoane la locul de munca, în educatie, în accesul la serviciile de sanatate sau la alte servicii. Cu toate acestea, guvernul nu a aplicat legea în întregime, iar discriminarea persoanelor cu dizabilitati a fost, în continuare, o problema în decursul anului.

Legea prevede asigurarea de posibilitati de acces pentru persoanele cu dizabilitati în cladiri si în transportul public. În practica, au fost putine facilitati construite special pentru persoanele cu dizabilitati, iar pentru acestea a fost extrem de dificil sa strabata strazile din orase sau sa aiba acces în cladirile publice. Cu toate acestea, numarul cladirilor cu facilitati pentru persoanele cu dizabilitati a crescut pe parcursul anului.

Potrivit rapoartelor ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, plasarea, conditiile de trai si tratamentul pacientilor din numeroase sectii si spitale de psihiatrie nu au respectat standardele internationale privind drepturile omului si au fost sub normele profesionale din domeniu.

În luna august, CPT a dat publicitatii un raport ca urmare a vizitei reprezentantilor sai la CentrulMedico-Social Nucet si la Spitalul de P sihiatrie din Oradea. La Nucet, membrii delegatiei au constatat o scadere a ratei mortalitatii în rândul pacientilor comparativ cu anul ultimei vizite (2006), dar si indicii ale continuarii neglijentei, precum existenta unor pacienti subnutriti ori lipsa anchetelor in cazul decesului unor pacienti. S-a recomandat extinderea spatiului personal destinat obiectelor pacientilor si cresterea numarului de plimbari în aer liber. La Oradea, membrii delegatiei CPT au observat o îmbunatatire semnificativa a sectiei pentru minori, dar în continuare o proasta întretinere, conditii insalubre si lipsa personalului în sectia pentru adulti.

În luna octombrie, CRJ si-a exprimat îngrijorarea cu privire la esecul guvernului de a se consulta cu reprezentanti ai persoanelor cu dizabilitati asupra aspectelor care ar putea avea un impact asupra dreptului lor la viata si demnitate. CRJ i-a solicitat prim-ministrului sa se consulte cu acestia asupra proiectelor de lege referitoare la persoanele cu dizabilitati.

În cursul anului 2009, reprezentanti ai CRJ au facut doua vizite în 16 institutii de stat pentru persoanele cu dizabilitati mentale (sectii si spitale de psihiatrie) pentru a evalua gradul de respectare a drepturilor omului. În cele mai multe dintre institutii, ei au descoperit: supraaglomerare, o insuficienta calificare a angajatilor institutiilor, necunoasterea prevederilor legale referitoare la institutiile de acest fel de catre angajati, lipsa personalului, lipsa medicamentelor, insuficienta hranei, încalcarea intimitatii pacientilor, neglijarea acestora, încalcarea demnitatii pacientilor, neaplicarea procedurilor de solutionare a plângerilor pacientilor, neaplicarea reglementarilor referitoare la institutionalizarea involuntara si consimtamântul în cunostinta de cauza, necunoasterea de catre pacienti a drepturilor lor, ignorarea prevederilor legale referitoare la folosirea detentiei si a izolarii în cazul persoanelor institutionalizate (spre exemplu, pacientii erau legati de paturi pentru perioade lungi de timp), sedarea excesiva a pacientilor, conditiile precare de igiena, absenta unor programe recreative. Nu se cunoaste reactia guvernului la cele descoperite.

În septembrie 2009, mass-media a relatat cazul unui pacient de la un spital de psihiatrie din Poiana Mare, decedat, aparent ca urmare a înghitirii unui dezinfectant. Spitalul este cunoscut pentru conditiile extrem de precare si pentru decesul a peste 150 de pacienti în perioada 2002-2004. În luna mai, dupa plângeri repetate ale celor 13 psihiatri ai institutiei care l-au acuzat pe director de management neadecvat al fondurilor spitalului, lipsa de interes pentru achizitionarea de echipament si medicamente si nepedepsirea personalului auxiliar pentru tratarea necorespunzatoare a pacientilor, directorul a fost concediat. La sfârsitul anului, spitalul continua sa functioneze la capacitate deplina.

În cursul anului, nu au existat informatii care sa ateste faptul ca guvernul a luat masuri pentru închiderea mai multor institutii de stat pentru persoane cu dizabilitati care au constituit subiectul unui documentar realizat de BBC în decembrie 2009, ori pentru îmbunatatirea conditiilor oferite de acestea.

În cursul anului, guvernul prin DGPC a demarat un proiect de bune practici de asistare a copiilor si tinerilor cu nevoi speciale din institutiile de stat.

Unii minori au fost plasati în spitale de psihiatrie fara consimtamântul tutorilor lor legali. Potrivit ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, nu a existat niciun sistem care sa garanteze respectarea drepturilor copiilor cu dizabilitati mentale în institutiile de stat.

Minoritati nationale/rasiale/etnice

Observatorii au estimat ca în România traiesc între 1.800.0000 si 2.500.000 de romi, reprezentând aproximativ 10% din totalul populatiei. Cu toate acestea, conform rezultatelor celui mai recent recensamânt, din 2002, în România traiesc 535.000 de romi, reprezentând 3% din populatie. Un studiu efectuat în august 2008 de guvern estima ca exista aproximativ 1.200.000 de romi, care constituie 5.7% din populatie. Potrivit ONG-urilor, cifrele mai vechi ale guvernului erau mici pentru ca multi romi fie nu si-au declarat apartenenta etnica, fie nu aveau documente de identitate.

Discriminarea romilor a continuat sa fie o problema grava. Grupuri ale romilor s-au plâns ca brutalitatea politiei, inclusiv bataile si hartuirea, sunt practici comune si ca discriminarea este o atitudine larg raspândita în societatea româneasca.

În data de 24 octombrie, câtiva sateni au incendiat casa unei familii de romi din satul Rares (judetul Harghita). Incendiul care a pornit de la un grajd, a ucis un cal si 10 pasari, pagubele materiale ajungând la 40.000 RON (12.500 de dolari). Satenii au declarat ca au facut plângeri repetate împotriva familiei de romi, dar politia nu le-a solutionat. Familia de romi a parasit casa dupa incident. La sfârsitul anului trei sateni erau anchetati de politie pentru violare de domiciliu si distrugerea proprietatii.

Stereotipurile si limbajul discriminatoriu împotriva romilor au fost larg utilizate; jurnalisti si mai multi oficiali de rang înalt au facut declaratii considerate discriminatorii de catre membrii comunitatii rome. În luna februarie, un comunicat de presa al Ministerului Afacerilor Externe preciza ca într-o întâlnire cu un secretar de stat francez, Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi a mentionat „problemele fiziologice, naturale, de infractionalitate din sânul unora dintre comunitatile românesti, în special în rândul comunitatilor cetatenilor români de origine roma”. Mai multe ONG-uri au calificat afirmatiile drept rasiste, ca urmare a asocierii romilor cu infractionalitatea, au cerut demisia ori demiterea lui Baconschi si au depus o plângere la CNCD. Aparent, câteva zile mai târziu, într-o întâlnire cu reprezentanti ai romilor, Baconschi a mentionat o întâlnire avuta cu intelectuali romi cu câtiva ani în urma si a declarat ca „poti sa spui orice despre romi dar nu ca sunt imbecili”. În luna noiembrie, CNCD a hotarât ca declaratia lui Baconschi este discriminatorie, l-a sanctionat cu un avertisment si i-a recomandat sa îsi aleaga mai atent cuvintele pe viitor.

În datele de 9 martie si 28 septembrie 2010, europarlamentarul Gigi Becali, liderul partidului de dreapta Noua Generatie si proprietarul echipei de fotbal Steaua, l-a numit pe George Copos, proprietarul echipei rivale, Rapid, „tigan”. În data de 15 martie, Becali a declarat ca fara Rapid, „se face campionatul mai alb”, aluzie la faptul ca clubul de fotbal Rapid este situat într-un cartier de romi. Conducerea clubului a solicitat CNCD sa sanctioneze declaratiile lui Becali. În 2009, CNCD îl amendase pe Becali pentru ca îi numise „tigani” pe suporterii Rapidului. Becali a contestat amenda în instanta, iar procesul, început în iunie nu se încheiase pâna la sfârsitul anului. În întreaga tara au fost afisate frecvent sloganuri rasiste în timpul meciurilor de fotbal.

În luna iunie, CNCD l-a sanctionat cu avertisment pe Iulian Urban vice-presedintele comisiei juridice a Senatului pentru discriminarea romilor, prin postarea de mesaje anti-romi pe blogul personal în 2009. La aflarea vestii, Urban a declarat „tiganii m-au învins”, mentionând ca va contesta decizia în instanta.

În datele de 8 si 9 septembrie, în interviurile acordate posturilor nationale de televiziune si radio, presedintele Basescu a declarat ca decizia de a schimba numele de „tigan” în „rom” a fost gresita fiindca genereaza confuzii în rândul europenilor. Magdalena Matache, director al Romani CRISS, a declarat ca declaratiile presedintelui ar putea contribui la propagarea atitudinii negative fata de romi.

În luna septembrie, într-un interviu la postul de televiziune B1 TV, vorbind despre expulzarea romilor din Franta, presedintele Basescu a insinuat ca romii din România le permiteau copiilor sa cerseasca în timp ce, adesea, parintii furau. „Voiau sa faca si în Franta ce fac aici”. De asemenea, el a fost citat spunând: „Se pare ca exista tigani care cred ca munca înseamna sa te muti dintr-un loc în altul.”

În luna septembrie, deputatul Silviu Prigoana a prezentat Senatului o initiativa legislativa care propunea utilizarea cuvântului „tigan” în loc de „rom” în documentele oficiale. În timp ce Ministerul Afacerilor Externe, Agentia Nationala pentru Romi, Ministerul Culturii, Departamentul de Relatii Interetnice, Secretariatul General al Guvernului si CNCD s-au opus proiectului de lege, Academia Româna si-a exprimat sustinerea, afirmând ca termenul „tigan” reprezinta „numele corect al unei populatii transnationale”. În data de 30 noiembrie, aproximativ 200 de persoane au participat la un protest organizat de sase ONG-uri pentru romi în fata Guvernului. În data de 5 decembrie, presa a relatat ca guvernul va sustine proiectul de lege.

În data de 22 septembrie, în timpul unei dezbateri în Senat asupra unui proiect de lege referitor la comemorarea emanciparii romilor, senatorul Puiu Hasotti a declarat ca însisi romii au cerut sa devina sclavi atunci când nu si-au mai putut plati darile. El a negat ca termenul „tigan” este peiorativ, adaugând ca artisti cunoscuti au folosit acest termen în cântecele si tablourile lor si ca multe natiuni europene continua sa îl utilizeze.

În luna octombrie, fostul jucator profesionist de tenis, Ilie Nastase a declarat public ca sustine politica Frantei de expulzare a romilor în tarile lor de origine, adaugând ca el ar trimite romii din România în judetul Harghita, care are o majoritate de etnici unguri „pentru a schimba configuratia etnica a acestei regiuni”. În decembrie, CNCD l-a amendat pe Nastase cu 600 RON (187 de dolari) pentru declaratiile sale discriminatorii.

În data de 6 noiembrie, în timpul unei vizite oficiale în Slovenia, presedintele Basescu a declarat ca România nu a reusit sa-i integreze pe romii nomazi, lucru foarte dificil de realizat pentru ca „foarte putini dintre ei vor sa lucreze”. El a adaugat ca „în mod traditional, multi dintre ei traiesc din ceea ce fura”. David Mark, directorul executiv al Aliantei Civice a Romilor, o organizatie de tip umbrela ce include mai multe ONG-uri pentru romi, a declarat ca afirmatiile presedintelui Basescu sunt „pline de prejudecati de natura rasiala”. CRJ a criticat declaratiile presedintelui, afirmând ca acestea au afectat demnitatea romilor si ca sunt profund discriminatorii.

Nu s-au înregistrat progrese în cazul plângerii penale depuse la parchet de catre Romani CRISS dupa incidentul din aprilie 2009, când suporterii echipei de fotbal Dinamo au strigat sloganuri împotriva romilor si au expus pancarte împotriva romilor în timpul unui meci su echipa rivala, Rapid.

În cazul plângerii depuse în noiembrie 2009 împotriva prim vice-presedintelui Partidului National Liberal, Ludovic Orban care a folosit public termenul de „tigani” pentru a se referi la romi, CNCD a decis în luna decembrie ca declaratia acestuia este discriminatorie si l-a sanctionat cu avertisment.

Potrivit relatarilor mass-mediei, pe parcursul anului, au existat în continuare cazuri de evacuare a membrilor comunitatii rome în Bucuresti, Timisoara, Resita si alte localitati. În luna ianuarie, Amnesty International a afirmat ca, din cauza evacuarilor fortate, singura altenativa a romilor a fost sa locuiasca în apropierea gropilor de gunoi, a statiilor de epurare a apei menajere sau în zone industriale situate la periferia oraselor. Pe parcursul evacuarilor si mutarilor, acestia si-au pierdut bunurile, retelele sociale si accesul la piata muncii si la serviciile asigurate de stat. În luna iulie, Amnesty International a solicitat autoritatilor locale din Baia Mare sa opreasca evacuarea planificata a aproximativ 1.100 de romi din asezarea de la Craica, unde acestia îsi construisera în mod ilegal case si colibe din carton pe domeniul public. În luna noiembrie, vice-primarul orasului Baia Mare a declarat ca romii din Craica vor fi mutati în primavara urmatoare într-o zona nou-construita.

ONG-urile au semnalat faptul ca romii nu au fost lasati sa intre sau nu au fost serviti în mai multe spatii publice. De asemenea, romii s-au confruntat cu saracie persistenta si acces redus la serviciile guvernamentale, putine oportunitati de angajare, rate ridicate de abandon scolar, acces limitat la servicii medicale si discriminare pronuntata. Potrivit Barometrului de Incluziune a Romilor din 2010, 45% dintre romii care munceau nu aveau un loc de munca stabil. ONG-urile si mass-media au semnalat faptul ca atitudinea discriminatorie a profesorilor si a celorlalti elevi este unul dintre factorii care ii descurajeaza pe copiii romi sa îsi termine studiile.

În ciuda ordinului Ministerului Educatiei din luna martie, care interzicea segregarea, au fost semnalate cazuri în care copiii romi au fost asezati în spatele clasei, au fost ignorati de profesori sau au fost brutalizati de alti elevi. În unele comunitati, autoritatile au plasat elevii romi în clase separate sau chiar în scoli separate. În 2009, Romani CRISS a identificat cazuri de segregare scolara în localitatile Albeni, Corabia, Cugir si Polovraci. De asemenea, ONG-ul a depus o plângere la CNCD referitoare la un caz descoperit în 2009, în localitatea Magheru, unde o educatoare a refuzat mai multi ani la rând sa primeasca la gradinita o pereche de gemeni romi. În decembrie 2009, Romani CRISS a lansat un proiect care va include 90 de scoli si în care elevii romi si ne-romi, parintii si profesorii vor participa la activitati interculturale. ONG-ul Ovidiu Rom i-a sprijinit si încurajat pe copiii romi în procesul de înmatriculare scolara. De asemenea, ONG-ul si-a continuat campania nationala de constientizare „scoala te face mare”, initiata în iunie 2009, al carei scop este promovarea importantei înscrierii la scoala în rândul familiilor si rândul copiilor. Principalul scop al programului „Scoala te face mare” pe parcursul anului a fost încurajarea educatiei timpurii si convingerea parintilor sa-si trimita copiii la gradinita.

Un proiect de cercetare realizat de catre Agentia de Dezvoltare Comunitara Împreuna în lunile aprilie si mai în 100 de scoli a relevat faptul ca elevii romi au primit educatie inferioara, au fost discriminati atât de colegii ne-romi, cât si de profesori, au fost segregati si au abandonat scoala în procent mai mare decât elevii ne-romi (6,7% elevi romi comparativ cu 4,3% elevi ne-romi). Principalele motive ale abandonului scolar au fost lipsurile de natura materiala, precum lipsa rechizitelor si a hainelor (44%), notele mici (16%), lipsa interesului parintilor pentru trimiterea copiilor la scoala (9%) si casatoriile timpurii (4%).

Romii au avut de asemenea un acces limitat la serviciile medicale. În 2009, Romani CRISS a depus plângere împotriva unui medic de familie din satul Vârtop. Aparent, medicul a refuzat în mod repetat sa trateze pacientii romi, sau le-a acordat îngrijire medicala superficiala. În 2009, Romani CRISS a semnalat faptul ca la maternitatile din Cluj si Galati s-au înregistrat cazuri în care angajatii spitalului au scris „tigan” în certificatele de nastere ale copiilor la rubrica „nationalitatea mamei”, desi respectivele femei sunt cetateni români. Romani CRISS a depus plângere la CNCD.

În lunile mai, iulie si septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sanatate (SASTIPEN) a depus plângeri în trei cazuri în care femeilor rome le-a fost refuzat accesul la servicii medicale de catre un medic ginecolog de la spitalul din Târgu Neamt, judetul Neamt. În cele trei cazuri a fost demarata o ancheta. Ca urmare a deciziilor luate în octombrie 2009 de comisia de ancheta si de consiliul de etica al spitalului (care a analizat doar unul dintre cele trei cazuri), Consiliul Medicilor din judetul Neamt a decis initial (în octombrie 2009) sa nu ancheteze cazurile, iar în aprilie 2010 l-a exonerat pe medic de orice responsabilitate. În data de 30 august, SASTIPEN a contestat decizia Consiliului Medicilor si în data de 2 noiembrie, cazul a fost trimis la Comisia de Disciplina a Consiliului National al Medicilor, unde a ramas pâna la sfârsitul anului.Tot în 2009, SASTIPEN a depus o plângere separata la CNCD. În data de 7 iulie 2010, CNCD a solutionat una dintre plângerile din septembrie 2009, hotarând ca medicul a avut un comportament discriminatoriu si sanctionându-l pe acesta cu avertisment.

Un proiect an menit sa evalueze gradul de acces al populatiei rome la serviciile de sanatate lansat de SASTIPEN în colaborare cu Institutul de Sanatate Publica Bucuresti a relevat faptul ca desi 87% dintre respondenti au declarat ca au medic de familie, gradul de acces la servicii medicale a ramas scazut ca urmare a lipsei resurselor financiare, a discriminarii de catre personalul medical si a insuficientei informari a populatiei rome cu privire la accesul la serviciile publice de sanatate. În studiul desfasurat în perioada noiembrie 2009-noiembrie 2010 au fost incluse 45 de comunitati.

Un studiu efectuat de Romani CRISS în primavara, care a inclus 935 de medici, a indicat faptul ca aproximativ 70% dintre romi merg la medicul de familie doar în cazul unor boli acute si doar 9.2% efectueaza controale medicale regulate.

Comunitatile de romi au fost în mare masura excluse din sistemul administrativ si juridic. Potrivit studiilor efectuate de Fundatia Soros România, în 2007, 4,9% dintre romi nu aveau certificate de nastere. În rândul cetatenilor ne-romi, mai putin de 1% nu aveau certificate de nastere. Similar, studii din 2007 si 2008 indicau faptul ca între 1,9% si 6% dintre romi nu aveau carti de identitate, comparativ cu 1,5% dintre cetatenii ne-romi. În 2009, Ministerul Administratiei si Internelor a emis documente de identitate si documente de stare civila pentru 16.470 de persoane, inclusiv 1.752 de romi. Lipsa documentelor de identitate i-a împiedicat pe romi sa participe la alegeri, sa beneficieze de ajutor social, sa aiba acces la asigurarile de sanatate, sa obtina documente de proprietate si sa intre pe piata fortei de munca. De asemenea, un numar covârsitor de romi erau someri sau aveau locuri de munca necalificate. Potrivit Barometrului de Incluziune Sociala pe anul 2010, 60% dintre familiile de romi traiau din venituri mai mici decât salariul minim pe economie. Venitul mediu lunar al unei familii de romi era de 657 RON (205 dolari).

ONG-urile au constatat ca femeile rome s-au confruntat atât cu discriminarea pe motiv de sex, cât si cu discriminarea pe motiv de apartenenta etnica. În multe cazuri, femeile rome nu au pregatirea, aptitudinile sau experienta profesionala necesare pentru a fi integrate în sistemul economic. Potrivit unui raport al Institutului pentru o Societate Deschisa (OSI) publicat în 2006, doar 26% dintre femeile rome chestionate erau angajate. Venitul mediu lunar al femeilor chestionate de OSI era de 106 RON (33 de dolari).

Romani CRISS si Agentia pentru Dezvoltare Comunitara Împreuna au criticat ineficienta strategiei nationale a guvernului pentru perioada 2001-2010, menita sa îmbunatateasca situatia romilor.

Potrivit rapoartelor guvernamentale, cele 88 de proiecte subventionate din Fondul Social European si concentrate în special pe integrarea sociala a romilor erau în desfasurare la sfârsitul anului. Pentru aceste proiecte au fost alocate fonduri în valoare de 216.358.433 euro (290 de milioane de dolari).

Agentia Nationala pentru Romi are sarcina de a coordona politicile publice pentru romi. Cu toate acestea, ONG-urile romilor au criticat volumul responsabilitatilor agentiei, semnalând faptul ca sunt mult prea largi si adesea se suprapun cu activitatea altor agentii guvernamentale.

Etnicii maghiari sunt cea mai mare minoritate etnica, având 1.4 milioane de persoane, potrivit recensamântului din 2002.

În regiunea Moldovei, acolo unde locuieste minoritatea de ceangai romano-catolici, comunitatea a avut în continuare cursuri de limba maghiara finantate de guvern; Potrivit Asociatiei Maghiarilor Ceangai din Moldova (AMCM), 986 de elevi din 16 localitati au avut ore de limba maghiara în decursul anului scolar 2010-2011. În 24 de localitati, AMCM a organizat activitati educationale zilnice în limba maghiara. În alte localitati precum Luizi Calugara si Tuta, cererile de organizare a unor cursuri în limba maghiara au fost respinse. AMCM s-a plâns ca nu exista niciun inspector scolar vorbitor al limbii maghiare la Inspectoratul Scolar al judetului Bacau.

Discriminarea si limbajul instigator, cel mai adesea la adresa evreilor, a etnicilor maghiari si romi, a

lesbienelor, a homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor, au continuat sa fie întâlnite pe internet în forumurile de discutie pe parcursul anului.

Abuzuri ale societatii, discriminare si acte de violenta pe motiv de orientare sexuala si identitate de gen

Legea interzice discriminarea pe motiv de orientare sexuala. Cu toate acestea, ONG-urile au semnalat faptul ca abuzurile politiei si discriminarea societatii împotriva lesbienelor, a homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor (LGBT) au fost un lucru obisnuit si ca ostilitatea manifestata deschis a împiedicat semnalarea unor cazuri de hartuire si discriminare. Membrii comunitatii homosexualilor si lesbienelor si-au exprimat, în continuare, îngrijorarea privind discriminarea în sistemele de învatamânt si de sanatate.

În cursul anului ONG-ul ACCEPT a oferit consiliere juridica si de sanatate pe teme de transsexualitate unui numar de 12 persoane. ONG-ul a semnalat faptul ca numarul de plângeri de hartuire a membrilor acestei comunitati de catre autoritati a crescut în cursul anului. Mai multi membri ai acestei comunitati au semnalat desfasurarea de razii ale politiei si jandarmeriei în spatiile publice cunoscute drept locuri de întâlnire ale homosexualilor si caracterul abuziv al actiunilor politiei. Cele mai multe dintre razii au fost efectuate în parcurile publice, iar politistii si jandarmii le-au cerut tuturor barbatilor documentele de identitate si i-au chestionat în legatura cu prezenta lor în acele zone, adresându-le comentarii ofensatoare despre homosexualitate si amenintându-i cu arestarea.

Pe parcursul anului, mai multe persoane s-au plâns ONG-ului ACCEPT ca politia a efectuat razii la Gara de Nord din Bucuresti si în zona din jurul acesteia si a abuzat persoane suspectate a fi homosexuale. Reclamantii au mentionat ca politistii au facut comentarii ofensatoare cu privire la orientarea lor sexuala, le-au pus catusele, i-au amenintat ori au folosit violenta fizica precum bataia, fortându-i sa curete toalete si i-au amendat pentru tulburarea linistii publice. Potrivit unei persoane care a solicitat asistenta juridica ONG-ului ACCEPT, politistii nu s-au prezentat.

Dupa un proces de patru ani, în luna noiembrie, instanta a decis ca Administratia Nationala a Penitenciarelor ar trebui sa plateasca daune morale în valoare de 50.000 de euro (67.000 de dolari) pentru discriminare pe motiv de orientare sexuala. O persoana reprezentata de ACCEPT a dat în judecata Administratia Nationala a Penitenciarelor în 2006, plângându-se ca institutia nu a reusit sa îl protejeze de actele de violenta sexuala, hartuire, amenintare si discriminare, comise de ceilalti detinuti în 2004-2005, când s-a aflat în închisoare.

Nu s-au înregistrat progrese în cazul bataii si agresarii unui transsexual în Bucuresti în februarie 2009 sau al presupusei abuzari verbale a aceleiasi persoane de catre soferi de taxi în martie 2009.

Existau doua organizatii LGBT înregistrate oficial: ACCEPT si LGBTeam. Alte grupuri LGBT care nu au statut juridic, nu au avut activitati vizibile.

În data de 22 mai, între 200 si 300 de persoane au participat la „marsul anual al diversitatii”, parada Gay Pride, organizata în Bucuresti. Autoritatile locale au mobilizat circa 400 de politisti pentru a-i proteja pe participanti, iar parada s-a încheiat fara incidente violente. Unele persoane au reclamat faptul ca cei care doreau sa participe sau sa asiste la parada au fost descurajati sa faca acest lucru de baricadele politiei. În paralel, „Noua Dreapta”, un grup neofascist care militeaza împotriva homosexualitatii si pretinde sa aiba orientare crestina, a sponsorizat un „mars al normalitatii”, o contra-demonstratie organizata în aceeasi zi cu marsul diversitatii, dar într-un loc si la o ora diferite si au scandat sloganuri împotriva homosexualilor. Înainte de data de 22 mai, un numar de ONG-uri au cerut interzicerea Gay Parade. Unele dintre aceste ONG-uri, inclusiv Alianta Familiilor din România si Forumul Crestin-Ortodox, au sponsorizat „un mars al familiei”, care a adunat aproximativ 150 de participanti. Biserica Ortodoxa a criticat atât parada Gay Pride, cât si marsul organizat de Noua Dreapta, spunând ca ambele grupuri încearca sa obtina publicitate si nu au binecuvântarea Bisericii. Senatorul Iulian Urban a numit parada Gay Pride „o amenintare directa la adresa familiei românesti”.

În luna februarie, europarlamentarul Gigi Becali, proprietarul echipei Steaua, a declarat ca nu va accepta transferul unui jucator la Steaua pentru ca este homosexual. ACCEPT a depus o plângere la CNCD. Într-o conferinta de presa organizata în luna aprilie, Becali a rupt atentionarile primite de la CNCD si a declarat „Niciodata nu o sa existe homosexuali la Steaua.” În luna decembrie, CNCD l-a sanctionat pe Becali cu avertisment pentru alte declaratii defaimatoare la adresa comunitatii gay.

Alte abuzuri si discriminari ale societatii

Conform legii, persoanele infectate cu HIV au dreptul la confidentialitate si tratament adecvat. Cu toate acestea, discriminarea a afectat accesul persoanelor bolnave de HIV/SIDA la servicii de îngrijire medicala si dentara de rutina, iar autoritatile au aplicat rareori legile care interzic aceasta forma de discriminare. Încalcarea confidentialitatii privind statutul HIV al unei persoane a fost des întâlnita si rareori pedepsita.

Observatorii au semnalat discriminarea la scara larga cu care se confrunta copiii afectati de HIV/SIDA si incapacitatea autoritatilor de a-i proteja pe copii de discriminare, abuz si neglijare.

Au fost semnalate cazuri în care doctorii au refuzat sa trateze copiii si tinerii bolnavi de HIV/SIDA. Personalul medical, autoritatile scolare si angajatii guvernamentali nu au pastrat confidentialitatea informatiilor referitoare la minori.

Peste jumatate dintre adolescentii infectati cu HIV erau activi din punct de vedere sexual. Accesul acestora la unitatile de sanatate a reproducerii si de prevenire a transmiterii HIV si a bolilor cu transmitere sexuala a fost adeseori limitat. Guvernul ofera acces universal la terapie antiretrovirala; cu toate acestea, stigmatizarea si discriminarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA le-a împiedicat, adeseori, accesul la educatie, îngrijire medicala, servicii guvernamentale si angajare. Mai putin de 60% dintre copiii si tinerii diagnosticati pozitiv au urmat vreo forma de scolarizare.

Potrivit Comisiei Nationale de Lupta Anti-Sida, la sfârsitul anului 2010, existau 10.924 de persoane infectate cu HIV/SIDA. Pe parcursul anului au fost identificate 275 de cazuri. Potrivit Uniunii Nationale a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), peste 7.000 dintre cele 10.000 de persoane seropozitive din România au vârste cuprinse între 18 si 22 de ani. Multe dintre ele au fost victime ale discriminarii sociale. Se crede ca multe dintre aceste persoane au un nivel limitat de educatie formala pentru ca au abandonat scoala, ca urmare a stigmatizarii, discriminarii sau bolii. UNOPA a desfasurat un proiect menit sa asigure educatie profesionala tinerilor seropozitivi pentru a-i ajuta sa-si gaseasca locuri de munca.

Într-un raport de evaluare a situatiei persoanelor seropozitive, publicat în luna iunie, UNOPA concluziona ca multe dintre aceste persoane au fost nevoite sa-si întrerupa tratamentul din cauza fondurilor insuficiente pentru medicamente ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. De asemenea, raportul releva un acces limitat la servicii stomatologice si ginecologice. Potrivit UNOPA, doar un numar mic de persoane seropozitive aveau locuri de munca din cauza temerii de a candida pentru posturi si a convingerii ca ceilalti colegi ar putea afla de boala lor sau pentru ca nu puteau face fata cerintelor unui program normal de munca.

În septembrie 2009, un ONG a depus plângere la Colegiul Medicilor din Iasi si la CNCD împotriva medicului care a refuzat sa elibereze un document necesar pentru rezervarea unui loc într-un camin studentesc pentru un student infectat cu HIV, sub pretextul riscului de contaminare. Desi Colegiul Medicilor a decis ca gestul medicului nu este neetic sau discriminatoriu, în noiembrie 2009, CNCD a decis ca gestul medicului este discriminatoriu si l-a sanctionat pe acesta cu avertisment.

Incitarea la acte de discriminare

Nu s-au semnalat cazuri de propaganda menita sa justifice sau sa promoveze ura etnica sau violenta nici în guvern, nici în mass-media controlata de stat. Cu toate acestea, pe parcursul anului, mai multi demnitari au facut declaratii care au contribuit la crearea de stereotipuri etnice despre romi (vezi Sectiunea 6, Minoritati nationale/rasiale/etnice).

Sectiunea 7.

Drepturile angajatilor

a.Dreptul de asociere

Toti angajatii, cu exceptia unora dintre functionarii publici, au dreptul constitutional sa se asocieze în mod liber, sa formeze si sa adere la sindicate fara autorizatie prealabila; acestia si-au exercitat acest drept în mod liber. Cu toate acestea, angajatii Ministerului Apararii, majoritatea angajatilor Ministerului Internelor si Reformei Administrative si ai Ministerului Justitiei, personalul din penitenciare si cel din serviciile de informatii nu au avut permisiunea sa formeze sindicate. Aproximativ 40% din forta de munca facea parte din sindicate, dar acest procent a continuat sa scada. Majoritatea angajatilor facea parte din una dintre cele cinci principale confederatii sindicale nationale. Doar un mic procent dintre lucratorii din domeniul agricol faceau parte din sindicate.

Dreptul de a forma sindicate a fost respectat în practica, în general. Liderii sindicali au afirmat ca cerintele de înscriere in sindicate, prevazute de lege, au fost complicate, dar în general rezonabile. Cu toate acestea, sindicatele au obiectat fata de cerinta de a depune liste cu potentiali membri de sindicat odata cu cererea de înscriere. Dat fiind ca si angajatorii aveau acces la aceasta lista, liderii sindicali s-au temut ca acest lucru ar putea conduce la masuri împotriva angajatilor, împiedicând crearea de noi sindicate.

Legea permite sindicatelor sa-si desfasoare activitatea fara niciun amestec din exterior, iar guvernul a protejat acest drept, în practica. Cu toate acestea, sindicatele s-au plâns cu privire la excesiva influenta politica existenta la locul de munca, în institutiile publice. Acest amestec a inclus numirea de directori pe motive politice si cazuri în care directori cu legaturi politice au fost informati în prealabil ca vor exista inspectii de munca neanuntate.

Desi legea permite majoritatii angajatilor sa organizeze greve, cerintele confuze care necesita timp îndelungat au îngreunat organizarea de greve în mod legal. Sindicatele pot intra în greva numai daca eforturile de arbitraj esueaza si daca angajatorii primesc un preaviz de 48 de ore. Sindicatele s-au plâns ca solicitarile lor trebuie sa fie supuse unui proces de conciliere guvernamental înainte de initierea unei greve si ca instantele judecatoresti au tendinta de a declara grevele ilegale. Companiile pot cere despagubiri de la organizatorii grevei în cazul în care instanta declara o greva ilegala. Judecatorii, procurorii, unii angajati ai Ministerului Justitiei, angajatii din serviciile secrete, cei din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Afacerilor Interne nu au dreptul de a organiza greve.

b. Dreptul de organizare si negociere colectiva

Legea stipuleaza dreptul angajatilor la negociere colectiva, dar controlul guvernamental al multor întreprinderi industriale si absenta unor reprezentanti independenti în conducerile acestor entitati au ridicat obstacole în ceea ce priveste negocierea colectiva. Doar întreprinderile cu cel putin 21 de angajati pot negocia contracte colective de munca. Aproximativ 80% din totalul fortei de munca a fost angajata în baza contractelor colective de munca la nivel de sucursala si de unitate. Contractele colective de munca sunt negociate la fiecare patru ani. Pentru perioada 2007-2010, a fost încheiat un contract colectiv de munca la nivel national între principalele asociatii patronale, sindicate si guvern. Cu toate acestea, contractele rezultate în urma negocierilor colective nu au fost puse în aplicare în mod consecvent.

Legea contine prevederi clare în ceea ce priveste discriminarea împotriva sindicatelor, prevederi care au fost, în general, respectate. Cu toate acestea, Confederatia Internationala a Sindicatelor (ITUC) a semnalat faptul ca unele companii, inclusiv companiile internationale, au folosit tactici precum distribuirea de materiale propagandistice antisindicale, intimidarea membrilor de sindicat si conditionarea angajarii de acordul angajatilor de a nu se înscrie în organizatii sindicale. Angajatii din sectorul public membri ai uneia dintre federatiile sindicale au informat sindicatul ca au fost amenintati de conducere sa nu participe la proteste. Sindicatele au declarat ca multi angajati din sectorul public si privat s-au temut sa intenteze actiuni în instanta de frica sa nu îsi piarda locurile de munca.

Nu exista exceptii de la prevederile legilor obisnuite ale muncii în cele sase zone libere ale tarii si în cele 31 de zone defavorizate.

c. Interzicerea muncii fortate sau obligatorii

Legea interzice munca fortata sau obligatorie, inclusiv în ceea ce priveste minorii; cu toate acestea, au existat informatii conform carora astfel de practici au avut loc. Au existat cazuri de trafic de persoane, în special femei si copii din România, Moldova, Columbia si Franta în scopul exploatarii sexuale, pentru cersit sau furturi marunte. Vezi si Raportul cu privire la Traficul de persoane, elaborat anual de Departamentul de Stat si publicat la www.state.gov/g/tip.

d. Interzicerea muncii minorilor si vârsta minima de angajare

Desi exista legi care sa protejeze minorii împotriva exploatarii, în practica, guvernul nu le-a aplicat în mod consecvent si au existat cazuri de angajare a minorilor.

Vârsta minima de angajare este de 16 ani, dar minorii pot munci cu consimtamântul parintilor sau al tutorilor de la vârsta de 15 ani. Minorilor le este interzis sa munceasca în conditii de risc. Legea asigura baza necesara eliminarii muncii minorilor în conditii de risc si include o lista cu activitati considerate periculoase, dar si sanctiuni pentru cei care încalca legea. Parintii copiilor care lucreaza în conditii de risc sunt obligati sa participe la programe de educatie sau consiliere parentala; daca nu respecta aceasta cerinta, pot primi amenzi cu valori cuprinse între 100 si 1.000 de lei (32-320 de dolari). Persoanele care angajeaza minori pentru activitati cu grad ridicat de risc pot primi amenzi cu valori cuprinse între 500 si 1.500 de lei (156-468 de dolari).

Angajarea minorilor cu vârsta mai mare de 15 ani care urmeaza cursurile învatamântului obligatoriu este interzisa si în cazul anumitor activitati ce le-ar putea periclita sanatatea, moralitatea sau siguranta. Activitatile sunt incluse pe o lista ce a fost aprobata în 2007, ca urmare a adoptarii unei directive a UE Minorii cu vârsta sub 16 ani care muncesc au dreptul sa îsi continue educatia, iar legea îi obliga pe angajatori sa îi sustina în aceasta privinta. Minorii cu vârste cuprinse între 15 si 18 ani pot lucra cel mult 6 ore pe zi si cel mult 30 de ore pe saptamâna, cu conditia ca participarea la cursuri sa nu fie afectata. Totusi, în practica , s-a constatat ca multi dintre copiii care muncesc renunta la participarea la cursuri. Minorii nu pot lucra ore suplimentare sau în schimburi de noapte si au dreptul la trei zile suplimentare de concediu anual.

Munca minorilor, inclusiv cersitul, vânzarea de maruntisuri pe strada si spalatul parbrizelor, a ramas o practica raspândita în rândul comunitatilor de romi, mai ales în zonele urbane. Unii dintre copiii implicati în astfel de activitati aveau chiar si 5 ani.

Directia Generala Protectia Copilului (DGPC), din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, se ocupa de monitorizarea si coordonarea tuturor programelor de prevenire si eliminare a formelor grave de munca a minorilor.

În 2009, au fost confirmate 964 de cazuri de minori care munceau, 604 în zonele urbane (62,7%) si 360 (37,3%) în zonele rurale; 434 dintre minori erau fete (45%), iar 530 erau baieti (54%); 749 (77,7%) dintre victime aveau sub 14 ani, iar 215 (22,3%) aveau vârsta cuprinsa între 15 si18 ani. Cazurile confirmate implicau sclavie (65 de cazuri), cersetorie (642), copii traficati pe teritoriul tarii (42), copii traficati în strainatate (29), munca fara contract (44), munca fortata (45), prostitutie (23), munca pe strazi (41) si alte activitati ilicite (22). Vezi si Raportul cu privire la Traficul de persoane, elaborat anual de Departamentul de Stat si publicat la www.state.gov/g/tip.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale poate impune amenzi si poate închide fabrici pentru ca exploateaza minori. Aplicarea legilor a fost, în general, laxa, cu exceptia cazurilor extreme. În general, angajatorii care au încalcat legile privitoare la munca minorilor au fost amendati de catre Inspectoratul de Munca, dar nu au fost urmariti în justitie. Nu au existat informatii despre condamnarea vreunei persoane în baza vreunei legi privind munca minorilor pe parcursul anului. În practica, judecatorii nu au considerat încalcarile acestor legi drept infractiuni.

Legea cere scolilor sa informeze imediat serviciile sociale cu privire la copiii care lipsesc de la ore pentru a munci. Serviciile sociale sunt autorizate sa colaboreze cu scolile pentru a reintegra astfel de copii în sistemul de învatamânt. Guvernul a realizat campanii de informare în rândul copiilor, al potentialilor angajatori, al personalului institutiilor de educatie si al publicului larg.

e. Conditiile acceptabile de lucru

Începând cu luna ianuarie 2009, salariul minim brut al unui angajat cu norma întreaga de 170 de ore pe luna, era de 600 RON (aproximativ 187 de dolari) sau aproximativ 3,75 RON (1.17 dolari) pe ora. Salariul minim al muncitorilor calificati este cu 20% mai mare decât al celor necalificati. În cursul anului, salariul minim a fost pentru scurta perioada crescut la 705 RON (220 de dolari), apoi a fost scazut la valoarea anterioara de 600 RON (187 de dolari) pentru a se respecta acordul României cu Fondul Monetar International (FMI).

În primele sase luni ale anului, conform noii legi a salariului unic care a intrat în vigoare la 1 ianurarie 2010, salariul minim al amgajatilor din sectorul de stat era de 705 RON (220 de dolari) pe luna. Ca urmare a acordului României cu FMI, guvernul a invocat o prevedere constitutionala referitoare la aplicarea de masuri speciale pentru o perioada de timp, în situatii exceptionale, pentru taierea salariilor angajatilor din sectorul bugetar cu 25% începând cu 1 iulie.

Salariul minim lunar nu putea asigura un trai decent pentru un angajat si familia sa. În general, nivelele salariului minim au fost respectate si aplicate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. În practica, numerosi angajatori au platit salarii suplimentare la negru pentru a beneficia de impozite reduse atât pentru angajator, cât si pentru angajat. Cu toate acestea, aceasta practica a avut impact negativ asupra viitoarelor pensii ale angajatilor si asupra posibilitatii acestora de a obtine credite comerciale.

Legea prevede saptamâna de lucru de 40 de ore sau cinci zile. Orele suplimentare efectuate la sfârsit de saptamâna sau de sarbatorile legale, precum si cele care depasesc cele 40 de ore, sunt platite prin lege, dar nu trebuie sa depaseasca 48 de ore pe saptamâna, în medie, într-o singura luna. Legea prevede o perioada de odihna de 24 de ore în timpul saptamânii lucratoare, desi majoritatea angajatilor au primit doua zile libere pe saptamâna. Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale a pus în aplicare aceste standarde în mod eficient. Liderii sindicali s-au plâns ca încalcarea regulilor privind orele suplimentare a reprezentat principala problema cu care s-au confruntat membrii de sindicat, întrucât angajatilor li s-a cerut sa lucreze peste limita maxima legala de ore suplimentare, plata prevazuta prin lege pentru aceste ore nefiind întotdeauna efectuata. Aceasta situatie a fost întâlnita cel mai des în sectoarele textil, bancar, financiar si de constructii. Unii oficiali sindicali au sustinut ca majoritatea accidentelor de munca au avut loc în timpul acestor ore suplimentare obligatorii si neplatite.

Legea prevede penalitati pentru munca realizata fara contract de munca, atât în sectorul formal, cât si în sectorul informal al economiei. Angajatorii care folosesc munca ilegala pot fi pedepsiti cu închisoarea sau amendati cu pâna la 100.000 de lei (31.200 de dolari). În cursul anului, aplicarea penalitatilor a fost laxa, nu doar din cauza coruptiei din cadrul Inspectoratului de Munca, ci si pentru ca atât angajatorii, cât si angajatii au avut de câstigat de pe urma platii de impozite reduse ca urmare a muncii fara contract sau a primirii unui salariu suplimentar la negru.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are autoritatea de a stabili si pune în aplicare standarde de siguranta pentru majoritatea industriilor, dar nu a avut personal pregatit pentru punerea în aplicare a acestora. Angajatorii au ignorat, adeseori, recomandarile ministerului, aplicate, de obicei, numai dupa producerea unui accident. Angajatii au avut dreptul de a refuza îndeplinirea sarcinilor riscante dar, în practica, au invocat foarte rar acest drept.